dreamstime_s_20289683
dreamstime_s_20289683

A venit vacanţa, cu trenul din Franţa! Îţi aminteşti cu siguranţă acest cântecel pe care-l cântam când eram copii, plini de fericire la sosirea vacanţei de vară…Pentru mulţi copii, cele trei luni de vară înseamnă aproape tot atât timp petrecut cu bunicii la ţară. În funcţie de vârsta şi felul de a fi al copilului, petrecerea vacanţei în satul bunicilor poate fi o mare reuşită sau din contră, un adevărat dezastru. Totul depinde de perioada de timp petrecută la ţară, alegerea locaţiei şi tipul activităţilor pe care le poate desfăşura acolo.

Vacanţa la bunici

Dacă te numeri printre norocoşii care au avut bunici la ţară, nu poţi uita lungile zile când hoinăreai fără grijă prin livezile pline de fructe, te jucai cu puii pisicii sau mergeai la gârlă cu prietenii din sat, în timp ce bunicii erau plecaţi la muncile câmpului. Ai vrea ca şi copilul tău să se bucure de calmul, relaxarea şi farmecul vieţii la ţară. Măcar pentru o săptămână, dacă nu ai rude unde micuţul ar putea petrece întreaga vară departe de oraş. Avantajele vacanţei petrecută în mediul rural sunt de necontestat: aerul curat creşte pofta de mâncare a copilului, alimentele sunt 100% naturale, pline de savoare, diversificate, somnul e cel mai dulce după o zi plină de alergătură şi distracţii alături de copiii din sat. Micuţul nostru descoperă un mod de viaţă mult mai liniştit, departe de televizor şi jocurile video de pe calculator, observă armonia naturii, îşi face prieteni noi, învaţă lucruri noi despre animalele domestice, grădinărit sau diverse munci agricole. Află despre obiceiuri şi tradiţii locale, descoperă bunătatea şi înţelepciunea oamenilor în vârstă, care stau pe prispă şi discută despre lucruri care nu au apărut niciodată în conversaţiile părinţilor lui. Să îţi vezi copilul roşu în obraji, alergând cât îl ţin picioarele prin iarbă în întâmpinarea ta, departe de străzile pline de praf şi maşini din oraş, îţi va umple, fără îndoială, inima de bucurie.  Cu o condiţie. Copilul să iubească acest mod de a-şi petrece vacanţa. Şi o va face, dacă îl vei ajuta să se adapteze acestor schimbări majore în stilul său de viaţă.

Chiar dacă merg la bunici, copiii experimentează anxietatea separării de părinţi, întreruperea de pe o zi pe alta a modului în care se jucau, iar despărţirea de prietenii de la bloc nu este întotdeauna uşoară…Mai ales în cazul copiilor cu vârsta peste 12 ani, dacă obişnuiau să meargă la ţară an de an în acelaşi loc, vacanţa la bunici nu mai este atât de atractivă: ştie relieful pe dinafară, copiii vecinilor poate s-au mutat la oraş, părinţii au devenit mai temători şi nu-l mai lasă să hălăduiască cât e ziulica de lungă prin păduri, bunicii au îmbătrânit şi nu mai au forţă şi răbdare de a face cu el tot felul de activităţi…Te poţi aştepta din partea lui la opunere vehementă în faţa ideii de a-şi petrece trei luni de zile departe de părinţi, calculator şi prietenii cu care alerga toată ziua cu bicicleta sau bătea mingea în cartier. În special copilului interiorizat îi este greu să se adapteze acestor schimbări. Pentru că îi este greu să spună în cuvinte cum simte stresul acestor modificări ale programului zilnic cu care era obişnuit, copilul poate prezenta simptome fizice precum constipaţie sau diaree, dureri de cap sau de stomac, ticuri nervoase, afecţiuni ale pielii (roşeaţă, iritaţie, eczemă), i se întâmplă să doarmă prea mult sau din contră, să nu poată adormi, are coşmaruri… Însă cel mai bine rezistenţa lui la schimbare se va vedea în tulburările de comportament: copilul plânge, este agitat, agresiv, se trânteşte pe jos, se agaţă de tine dacă e mai mic de patru ani, se bâlbâie sau, dacă e mai mare, pune întrebări încontinuu, prezintă episoade de frică nejustificată. Cu adolescentul e cel mai greu: îl ia pe „nu” în braţe şi ai de dus lupte precum Hercule pentru a-l convinge.

Cum îl ajuţi

Cu mult tact din partea ta, poţi învinge refuzul copilului de a merge în vacanţă la bunici. Este bine să-i asculţi cu atenţie argumentele, să-l convingi că doreşti ca el să petreacă o vacanţă de neuitat, să încerci să îi umpli timpul cu activităţi noi, care îl atrag, astfel încât să nu se plictisească. Te poţi documenta pe internet sau la prietenii din zonă ce cluburi pentru copii există în zonă, ce ar putea învăţa nou, fie că este un club de cercetaşi, de căţărare alpină, de drumeţii montane, de participare la muncile câmpului, totul e să alegi împreună cu copilul ce anume ar vrea să facă. Dacă nu este prima vacanţă la ţară, iar copilul tău nu pare să se simtă bine atunci când e departe de tine, poate ar trebui să reconsideri acest tip de vacanţă. În definitiv, nici nouă nu ne-ar plăcea să ne oblige cineva să practicăm bungee-jumping sau rafting dacă idealul nostru de vacanţă e să stăm tolăniţi la soare cu o carte în mână.

O săptămână în compania părinţilor

Mai ales pentru prima vacanţă la ţară din viaţa copilului, psihologii recomandă ca aceasta să nu depăşească o săptămână, iar părinţii să îl însoţească. Nu va mai suferi de sindromul de abandon, va descoperi alături de părinţi (mult mai plini de energie ca bunicii) activităţi precum căutatul ciupercilor, mersul în drumeţii, culesul fructelor de pădure, participarea la activităţile culturale care se desfăşoară în sat. Deasemenea, îi va fi mai uşor să interacţioneze cu oamenii din sat dacă părinţii vor face introducerea. Cu cât vârsta copilului este mai mică, cu atât schimbările din rutina zilnică trebuie să fie mai uşoare şi să se facă treptat. Ca primă vacanţă la ţară, pentru cei ce nu au rude în mediul rural, cea mai bună soluţie ar fi să alegi să mergi  la o pensiune turistică, fapt care prezintă numeroase avantaje: condiţiile de cazare şi masă se apropie de cele de acasă, pot fi prezenţi şi alţi copii cu care micuţul tău să se joace. În plus, multe pensiuni propun excursii la obiectivele turistice din jur sau organizează programe diverse precum practicarea călăriei sau prezentarea unor obiceiuri tradiţionale specifice zonei respective. Copilul ar petrece alături de părinţi o vacanţă idilică care l-ar face cu siguranţă să dorească să repete experienţa.

Bibliografie utilă:
  • Nathalie Parent, Familia şi părinţii de azi
  • Virginia Satir, Terapia femiliei
  • Francoise Dolto, Ce le spunem copiilor

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan