http://www.dreamstime.com/stock-photography-mother-children-sleeping-bed-two-image31828512
http://www.dreamstime.com/stock-photography-mother-children-sleeping-bed-two-image31828512
autor Autor:
Bogdana Bursuc: psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental, Mind Institute

Preşcolarii au nevoie de atenţie şi de dragoste în forme pe care ei să le poată înţelege. Pe lângă aceste nevoi, preşcolarii încep să aibă şi alte nevoi în relaţia cu părintele:

  • Să-şi afirme independenţa sau conştiinţa de sine,
  • Să simtă apropierea şi legătura cu părintele,
  • Să aibă sentimentul controlului în legătură cu ceea ce se întâmplă cu ei,
  • Să se simtă respectaţişi auziţi.

Ori de câte ori în interacţiunea cu copilul nu reuşim să răspundem la aceste nevoi sau suntem prea grăbiţi sau obosiţi să o facem, copiii ne vor atrage atenţia asupra faptului că nevoile lor sunt trecute cu vederea, ripostând sau împotrivindu-se. Un moment în care frecvent poate apărea această problemă este momentul culcării.

Ca urmare, deseori copiii ripostează, refuzând să meargă la culcare, să se pregătească pentru somn sau să doarmă în patul lor sau în dormitorul lor.

În aceste situaţii, rutinele de somn sunt cele mai eficiente metode pentru a respecta nevoia copilului de apropiere (tipică la momentul culcării), nevoia lui de independenţă şi de control în legătură cu ceea ce i se întâmplă. Rutina de somn reprezintă o structurare a timpului şi a acţiunilor astfel încât copilul să poată anticipa ce anume înseamnă „să te pregăteşti de culcare” şi ce urmează să facă. Repetând în fiecare seară aceeaşi paşi copilul învaţă ritualul şi ulterior îl poate implementa cu uşurinţă fără să mai fie nevoie ca părintele să-i reamintească fiecare pas.

Rutina de seară poate arăta diferit de la o familie la alta. Important este să existe un set de acţiuni care să fie exersate în aceeaşi ordine în fiecare seară. Un exemplu de rutină poate fi următorul: spălarea dinţilor, baia,schimbatul în pijamale, mersul la toaletă,citirea poveştii,pupicul şi urarea de a avea o “noapte bună”.

Ce să faceţi:

  • Stabiliţi care este rutina de seară pentru copilul şi ora la care doriţi ca aceasta să înceapă.
  • Respectaţi aceeaşi oră de începere a rutinei în fiecare zi (de exemplu, 20.00).
  • Stabiliţi ora de culcare a copilului în aşa fel încât să puteţi avea şi voi câteva momente libere.
  • Aveţi grijă de voi în timpul zilei (mâncaţi, hidrataţi-vă, luaţi-vă pauze ori de câte ori este posibil), pentru ca seara să nu vă simţiţi complet epuizat, fără energie şi eventual irascibil.
  • Evitaţi chiar înainte de culcare, jocurile/activităţile care îl pot agita pe copil.
  • Începeţi ritualul de seară cu cel puţin 45 de minute înainte de momentul culcării propriu-zise.
  • Lăsaţi copilului posibilitatea să îşi încheie activitatea pe care o desfăşura înainte să înceapă rutina de seara. În acest scop, puteţi anunţa copilul cu 15 minute înainte că va începe rutina de seară.
  • În cadrul rutinei de seară daţi-i posibilitatea copilului să aleagă. Copiii sunt mai complianţi la alegeri decât la ordine. De exemplu: „Pentru baie vrei prosopul roşu sau pe cel galben”,
  • Integraţi în rutina de seară un moment de apropriere emoţională şi de împărtăşire. De exemplu: întrebaţi copilul despre lucrurile care i s-au întâmplat peste zi, despre ce i-a plăcut sau nu, spuneţi-i dumneavoastră care este momentul care v-a plăcut cel mai mult.
  • Rezistaţi tentaţiei de a răspunde la alte cereri ale copilului după ce rutina de somn s-a încheiat. Aceste cereri trebuie ignorate. Aceasta înseamnă că nu trebuie să vorbiţi cu copilul.
  • Duceţi copilul înapoi în pat dacă el vine să vă caute. Faceţi asta ori de câte ori este nevoie, pentru că uneori copiii au tendinţa de a testa limitele părinţilor.

Ce să nu faceţi:

  • Să nu interveniţi brusc cu declaraţia „Mergem la culcare ACUM!!”;
  • Să nu luăm copilul cu forţa la culcare;
  • Să nu folosiţi mersul la culcare pe post de pedeapsă: „Gata, nu ai făcut ce ţi-am cerut, te trimit la culcare”;
  • Nu puneţi televizor în camera copilului;
  • Atunci când îl conduceţi pe copil înapoi în pat, nu îl bruscaţi, nu ţipaţi la el, nu îl ameninţaţi. Reamintiţi-i doar “Acum mergem în patul tău şi după ce îţi spun “noapte bună” şi închid uşa la dormitor, nu voi mai vorbi cu tine”.

Referințe:

Kushnir, J., Sadeh, A.(2012). Assessment of brief interventions for nighttime fears in preschool children.European Journal of Pediatrics, 171(1),67-75.

Mindell, J.A., Kuhn, B., Lewin, D.S., Meltzer, L.J., Sadeh, A. (2006). Behavioral treatment of bedtime problems and night wakings in infants and young children. Sleep 29, 1263-1281.

Owens, J.L., France, K.G., Wiggs, L. (1999). Behavioural and cognitive-behavioural interventions for sleep disorders in infants and children: A review. Sleep Medicine Reviews, 3(4), 281-302.

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan