Autor: Dr. Simona Carniciu, medic la INDNBM "N.C. Paulescu", Centrul de Diabet "Ion Pavel"

În ultimul deceniu, diabetul a început să afecteze din ce în ce mai mulţi copii, atât diabetul de tip 1 insulinodependent, cât şi diabetul de tip 2 (mai rar, la copii cu vârste de peste 10 ani), care apărea cu predominenţă la adulţi. Cercetarea şi industria farmaceutică au făcut ca această boală să fie din ce în ce mai uşor tolerată şi controlată de pacienţii copii şi de către părinţii lor.

Educaţia părinţilor cu copii diabetici

Este dovedit că părinţii cu copii diabetici, insulino-dependenţi, sunt buni cunoscători ai problemelor generale ale copiilor lor. Ei cunosc metoda de injectare a insulinei sau de testare a glicemiei. Dacă te numeri printre aceşti părinţi, ştii cu siguranţă la ce mă refer. Vestea bună este că şi copiii, pe măsură ce înaintează în vârstă devin mai cunoscători şi mai pricepuţi în tehnicile de testare şi injectare, putându-se descurca singuri cu gestionarea bolii. Aşadar, nu mai este necesar ajutorul unui însoţitor permanent pentru gestionarea diabetului, începând chiar de la vârste de 8-10 ani. Deşi conştiinţa copiilor şi capacitatea lor de adaptare asupra stilului de viaţă diferit este mai mare după această vârstă, totuşi, este extrem de important ca părinţii să aibă control.

De aceea, este foarte important să se facă regulat informarea şi verificarea informaţiilor părinţilor. Ei au un rol vital în adaptarea şi evoluţia bolii copiilor, însă, în unele situaţii, pot prezenta un nivel de stres considerabil. Stresul acestora nu este atât de mult legat de vârsta copilului sau de nivelul socio-economic, cât de dispozivul de injectare (pen-uri sau pompă) sau de statutul de părinte singur. De multe ori, părinţii ajung să se neglijeze şi să-şi concentreze toată atenţia asupra bolii copilului. Sunt cazuri în care părinţii devin atât de panicaţi de teama de hipoglicemie, încât îşi testează copiii chiar de 2-3 ori în timpul nopţii, afectând somnul şi psihicul copilului. În calitate de părinţi trebuie să conştientizaţi că educaţia corectă şi menţinerea stilului de viaţă necesar, cu un control glicemic bun prin tratament şi dietă, sunt foarte importante în menţinerea unei calităţi bune a vieţii micilor pacienţi şi o viaţă lungă fără probleme considerabile.

Cum îţi dai seama că cel mic are diabet?

Simptomele de apariţie a diabetului la copii sunt în mare parte diferite de cele prezente la adulţi. Debutul la copii este rapid, zgomotos şi de cele mai multe ori se ajunge la internare în centrele specialiazate. În schimb, diabetul de tip 2, care apare la vârsta adultă este cu debut lent, insidios, putând trece ani până la diagnosticare, dată fiind lipsa simptomelor sau simptomatologia uşoară (sete accentuată, urinare frecventă, apetit crescut sau deja complicaţii cum ar fi răni la nivelul membrelor care se vindecă foarte greu). Simptomele de debut se manifestă fără întrerupere, chiar timp de mai multe săptămâni şi ele trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru părinţi:

– sete inexplicabilă,
– scădere în greutate,
– oboseală cronică,
– urinare frecventă.

În plus, la copii pot apărea şi:

– dureri abdominale;
– apetit crescut;
– tulburări de vedere;
– miros fructat al respiraţiei;
– dureri de cap;
– tulburări comportamentale.

Dacă micuţul tău prezintă aceste simptome, du-l imediat la medic. Mai multe despre diabet, valorile glicemiei şi cum poate fi prevenit, poţi afla citind articolul ,,Diabetul la copii’’ de pe site-ul nostru.

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan