dreamstime_s_33514710
dreamstime_s_33514710
autor Autor:
Bogdana Bursuc: psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental, Mind Institute

Sexualitatea este mai mult decât dorinţa sexuală şi contactul sexual. Sexualitatea include gânduri, emoţii, comportamente asociate cu faptul de a fi bărbat sau de a fi femeie, cunoaşterea şi explorarea prin intermediul celor cinci simţuri (tact, gust, miros, auz, văz)

Copii se manifestă ca fiinţe active sexual încă înainte de naştere. De exemplu, băieţii pot avea erecţie în perioada intrauterină, iar unii dintre ei se nasc cu erecţie. De asemenea, studiile arată că fetele şi băieţii de până la 2 ani ajung la orgasm, cu toate că organele genitale nu sunt maturizate

Preşcolarii îşi manifestă curiozitatea în legătură cu toate aspectele lumii înconjurătoare, inclusiv sexualitatea. Ei devin interesaţi de diferenţele între fete şi băieţi şi „de-a doctorul” practică jocuri care includ privitul şi pipăitul. Cel mai frecvent joc este jocul care le dă posibilitatea explorării corpului celuilalt şi satisfacerii curiozităţii. Acest joc poate fi jucat numai de fete, numai de băieţi sau de fete şi băieţi laolaltă.

Preşcolarii sunt de asemenea interesaţi de diferenţele între corpul copiilor şi corpul adulţilor. Una dintre întrebările frecvente este „De unde vin copiii?”. De asemenea, preşcolarii pot folosi cuvinte sau fraze cu conotaţii sexuale, fără a şti exact ce semnifică “Mami, vreau să fac dragoste cu tine!”. În funcţie de feedback-ul primit de la adulţi pentru aceste expresii verbale, preşcolarii vor înţelege semnificaţia lor şi o vor asocia cu o valoare negativă sau pozitivă.

Un comportament tipic la această vârstă este autostimularea. Frecvenţa acestui comportament se întinde de la o dată pe lună, la câteva ori pe zi şi apare în special când copilul este somnoros, obosit, plictisit sau îngrijorat, stresat (naşterea unui frate, prima zi la grădiniţă). Autostimularea ocazională este un comportament normal la preşcolari şi la copii mai mici. Pe la cinci-şase ani, cei mai mulţi copii învaţă că acest comportament se poate desfăşura doar în spaţiul privat Când comportamentul de autostimulare este foarte frecvent, este un indiciu important al abuzului sexual la copil şi trebuie contactate imediat, instituţiile de specialitate.

Ca urmare, educaţia sexuală a copilului trebuie să înceapă foarte de timpuriu, pentru că sexualitatea se manifestă în viaţa copilului de foarte timpuriu (încă de la vârsta de 2-3 ani). Educaţia sexuală poate debuta cu învăţarea numelor organelor sexuale.

Ce pot face pentru a sprijini dezvoltarea sănătoasă a sexualităţii copilului:

  • Oferă nume corecte pentu organele sexule, nu denumiri eufemistice.
  • Învăţă-l pe copil care sunt zonele intime private şi care sunt atingerile potrivite şi nepotrivite. “Aici te poate atinge doar mama când îţi face baie sau doamna doctor, doar în prezenţa mea.” Această abilitate este singurul instrument al copilului care îl poate proteja de abuzul sexual, deoarece el ştie ce este bine şi ce este rău ca atingere.
  • Răspunde la întrebările copilului în ritmul în care acestea apar.
  • Oferă răspunsul minim la întrebare. Dacă copilul este mulţumit te opreşti, dacă nu este mulţumit el va formula o nouă întrebare pentru tine. “De unde vin copiii ? Din burtică mamei” – copilul se poate opri aici sau poate continua: “Şi cum ajung acolo ? Un ou mic de-a lui mami şi un ou mic de-a lui tati se unesc”– copilul se poate opri aici sau poate continua: ”Ce este ăla un ou mic ?… ”. « Prin sex anal se pot face copii ? »
  • Exersează discuţiile pe teme sexuale pentru a avea o atitudine confortabilă şi un ton relaxat atunci când răspunzi la întrebări. Reacţiile de fâstâcire, jenă transmit copilului mesajul că sexualitatea este o temă inconfortabilă, de care este dificil să vorbim.
  • Ajută-l pe copil să înţeleagă plăcerea sexuală şi limitele comportametelor de autostimulare. Atunci când observăm un copil că îşi atinge organele sexuale putem să validăm plăcerea « Ştiu că este plăcut/liniștitor. Poţi face asta, dar doar atunci când eşti singur, nu când sunt şi alte persoane de faţă».

Ce să nu faci :

  • Nu pedepsi copilul pentru interesul sexual «Asta nu te interesează pe tine», «Eşti încă prea mic pentru asta». Aceste reacţii îi transmit copilului mesajul că el nu poate vorbi cu tine despre asta.
  • Nu pedepsi copilul când îţi atinge organele sexueale “Ia mâna de acolo, este ruşine”. Reacţiile agresive la adresa comportamentele sexuale îl învaţă pe copil că plăcerea sexuală este un lucruu rău este ceva ce aduce pedepse şi consecinţe negative.

 

Referințe:

Hickling, M., 1996, Speaking of sex: are you ready to answer to questions your kids will ask? British Columbia, Northstone Publishing.

Lorber, J., 2003, “The Social Construction of Gender”, The Social Construction of Difference and Inequality:Race, Class, Gender and Sexuality,  Ore, T., E. (ed)., McGraw Hill.

Klein, S., S., 1998, “Sex education and gender equity”, Educational Leadership, 5, 1, 69-78.

Pike, L., B., 2001, “Sexuality & Your Child”, Human Development and Family Studies, 3, 1, 34-79.

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan