Sportul este, fără îndoială, o mină de aur pentru sănătate. Dar atunci când copilul tău îți spune că vrea să facă un anume sport pentru că cel mai bun prieten îl practică și el, sau că în filme sau la desene arată foarte interesant, e bine să te gândești de două ori înainte de a investi timp, bani și energie în ceva care poate fi doar un moft trecător!

Dacă este să socotesc prin câte sporturi ”am trecut” până acum împreună cu cei doi copii ai mei, câte echipamente speciale cumpărate și abandonate destul de repede în dulap, câte curse contra cronometru făcute pentru a ajunge la timp la antrenamente, ei bine, ar ieși un bilanț foarte interesant …

Fără doar și poate, când vine vorba despre alegerea unui sport de timp liber, dorința copilului este foarte importantă. Iar faptul că cel mic are o fire mai sportivă îi va aduce multe beneficii pe termen lung: spirit de echipă, sănătate și rezistență fizică, putere de concentrare, încredere în forțele proprii, competitivitate ș.a. Dar în această ecuație intră, de obicei, mai multe elemente, de care e bine să se țină cont: dacă vârsta copilului este adecvată, cine îl duce și îl aduce de la antrenamente, ce investiție bănească înseamnă etc. etc. etc.

Când copilul este prea mic, fie nu poate ține cont de regulile unui sport sau nu are rezistența fizică necesară, fie nu se concentrează prea mult şi se plictisește înainte de finalul antrenamentului. Faptul că are cel mai scump echipament, nu va conta niciun moment! Așa că, până la 4-5 ani, jocurile libere în parc, la locul special amenajat, alergatul după minge, pedalatul pe bicicletă, rolele sau trotineta ar trebui să fie suficiente pentru nevoia lui de mișcare.

Sunt, într-adevăr, copii de grădiniță care merg cu mare plăcere la lecțiile de înot, așa cum sunt unii care sunt îngroziți de apă, mai ales dacă nu am găsit antrenorul potrivit și răbdător cu ”delfinașii”. Așa cum sunt copilașii de 3-4 ani care se mișcă desăvârșit pe pârtia de ski, de zici că s-au născut cu schiurile în picioare! Pe când alții, de aceeași vârstă, de regulă cei plini de energie, mai ales dacă mai au și un tătic microbist, visează doar la fotbal …

Este important să ne adaptăm puterilor copilului de la acea vârstă, asta pe lângă dorințele lui. Dar, în mod sigur, abia când devine școlar, de la 7-8 ani, copilul poate fi îndrumat către un sport de performanță, de la înot, polo, la tenis de câmp sau de masă, karate, gimnastică ritmică sau dans sportiv, echitație, scrimă etc., volei sau baschet.

Odată cu începerea școlii, intervine și programul mult mai încărcat al copilului, plus alte cursuri de timp liber pe care le-ar putea urma: muzică, arte plastice, șah etc. Iar în acest calendar plin, dacă sportul abia se mai strecoară cu greu, poate că ar trebui reconsiderată alegerea lui, ca să nu devină o povară, în loc să fie o plăcere.

Uneori, copilul este forțat de părinți să practice un sport sau altul, investindu-se totul în speranțele unui viitor mare campion. Dar dacă cel mic nu se ridică la înălțimea așteptărilor, aceasta poate fi o mare sursă de frustrări, cu efecte sufletești asupra lui. Desigur, la polul opus se află cei tentați să abandoneze imediat, fără să-și încerce toate puterile, și atunci ei trebuie încurajați să persevereze și să-și descopere noi laturi – din acest punct de vedere, poate că acesta e cel mai mare plus în practicarea unui sport, oricare ar fi acela!

În aceeași idee, ”remediul” copiilor foarte timizi ar putea fi un sport combativ, ca artele martiale, scrima, hanbdalul, voleiul sau echitatia.

Copiilor cu probleme de postură a spatelui, de cele mai multe ori li se recomandă înotul, pe lângă kineto-terapie, și li se scot din listă sporturi precum baschetul, rugby-ul, voleiul sau handbalul, adică cele care exercită presiune mare asupra coloanei.

În loc de concluzie: practicarea consecventă a unui sport are multe beneficii asupra copilului. De la fotbal la arte marțiale, de la scrimă și până la tenis, gimnastică sau echitație, sporturile oferă, fiecare într-un fel anume, ocazia de a dobândi aptitudini noi, de a lucra în echipă cu alți copii, sub coordonarea unui antrenor, de a lua parte la competiții și de a învăța astfel fair-play-ul.

Sportul oferă oportunități unice de a face exercițiile fizice atât de bune pentru sănătate, modelează personalitatea adultului de mai târziu și poate aduce cu sine, de ce nu, o carieră de invidiat!

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan