dreamstime_s_32335118
dreamstime_s_32335118
autor Autor:
Bogdana Bursuc: psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental, Mind Institute

Impactul relaţiei părinţilor asupra copiilor

Puterea şi stabilitatea relaţiei de cuplu este în foarte mare parte determinată de nivelul de intimitate pe care partenerii îl împart şi îl trăiesc împreună. Intimitatea şi sexualitatea nu sunt unul şi acelaşi lucru într-o relaţie. Ambele sunt esenţiale pentru un cuplu stabil şi sănătos. Acest lucru devine cu atât mai important atunci când apar copiii. Intimitatea fizică este importanată, dar ea trebuie să se bazeze pe intimitatea emoţională care are cel mai puternic efect asupra relaţiei de cuplu.

Cercetările arată în repetate rânduri că toate celelalte relaţii, inclusiv cele cu copiii, cu prietenii sau cu colegii de muncă sunt influenţate de calitatea relaţiei de cuplu. Relaţia de cuplu este relaţia care trebuie să fie mereu pe primul loc. Ea oferă adultului răspunsul la principalele sale nevoi emoţionale: aceea de se simţi important, iubit, de a şti că el contează şi că cineva este prezent şi accesibil pentru el. Dacă relaţia de cuplu este puternică şi sănătoasă, copiii beneficiază cel mai mult de pe urma acestui lucru. O relaţie emoţională stabilă şi afectuoasă între părinţi este pentru copil un mediu necesar în care se poate simţi încrezător şi în siguranţă şi se poate dezvolta armonios.

Impactul copiilor asupra cuplului

Marea provocare pentru părinţi însă, este menţinerea legăturii emoţionale şi crearea momentelor de intimitate atunci când apar copiii. Şi într-adevăr este foarte greu să te centrezi pe relaţie atunci când copilul ocupă aproape tot timpul şi energia ta. Cele mai multe studii arată că majoritatea părinţilor se confruntă cu câteva probleme importante care îi fac mai puţin disponibili unul pentru celălalt:

  • Mai puţină răbdare – lipsa de somn, problemele care trebuie rezolvate, fac ca orice cuplu, oricât de solid ar fi, să intre uneori în conflict pe teme minore şi să renunţe la momentele plăcute în favoarea rezolvării a ceea ce este de rezolvat.
  • Mai puţin timp – cu unul sau mai mulţi copii în jur, scade timpul pentru sine şi pentru partener legat de orice, de la a mânca la a se odihni. Asta înseamnă mai puţine şanse să te relaxezi, să te conectezi emoţional la partenerul tău, să vorbiţi despre voi şi despre emoţiile voastre.
  • Mai puţin sex – între toate treburile casnice, oboseală şi lucrurile de organizat, relaţia sexuală îşi pierde deseori din prioritate. Este normal ca frecvenţa relaţiilor intime să scadă în primele luni după naşterea copilului. Ulterior, când copiii cresc, se întâmplă să fie o provocare să găseşti un moment de intimitate în care să nu fii întrerupt de copii sau de propriile gânduri legate de ce mai este de făcut.

A fi părinte este un lucru dificil. De aceea, nu este de mirare că de multe ori relaţia este lăsată să funcţioneze pe pilot automat, în timp ce ambii părinţi îşi dedică toată dragostea şi atenţia copiilor.

Ce este de făcut – Cum putem avea grijă de relaţia noastră de cuplu ?

1. Creează timp pentru voi doi împreună şi apără acest timp:

  • Elimină orice obstacole există în calea intimităţii. Dacă este nevoie redu timpul la televizor sau timpul la computerul personal. Fă o înţelegere cu partenerul ca timpul disponibil să fie investit în relaţie şi apoi în altceva.
  • Creează special oportunităţi pentru a avea un timp înpreună voi doi: să ieşiţi în oraş împreună pentru prânz sau cină, o zi de weekend doar voi doi, un moment în care staţi de vorbă doar voi, despre voi,  doi înainte de culcare.
  • Pune limite sănătoase pentru a proteja relaţia de consumatori de timp sau invadatori precum: serviciul, persoane din familie sau prieteni intruzivi, activităţi importante pentru alţii, dar nu pentru tine, telefonul etc.
  • Planifică momentele de intimitate fizică. Nu aştepta ca acestea să apară pur şi simplu. Creează un context fizic precum şi unul emoţional care să crească dorinţa reciprocă a unuia către celălalt.

2. Discută despre lucruri care vă apropie emoţional:

  • Discută şi altceva decât sarcini administrative şi copii. Într-un cuplu avem nevoie să rămânem conectaţi la viaţa celuilalt, la dificultăţile pe care le întâmpină, la lucrurile bune care au loc, la visele şi dorinţele sale.
  • Întreabă din când în când despre voi doi: “Cum suntem noi doi împreună ?”, “Cum este pentru tine modul în care arată relaţia noastră acum?”
  • Validează emoţiile partenerului: Să fii un mai bun partener de cuplu înseamnă să înveţi să accepţi şi să prioritizezi micile probleme care au o reală greutate pentru partenerul tău. Să nu minimizezi, discreditezi sau desconsideri micile probleme ale partenerului doar pentru că ele nu sunt ale tale. Să nu fii o persoană insensibilă emoţional care spune, “nu mă deranja decât dacă e ceva major.”
  • Observă lucrurile bune sau pe care le apreciezi la partenerul tău şi spune-i-le. Lasă-l să ştie ce îţi place la el şi că este apreciat de tine.
  • Fă contact vizual când vorbeşti. Priveşte partenerul în ochi, zâmbeşte-i, îmbrăţişează-l la despărţire şi la reîntânire.

3. Conservă-ţi energia:

  • Monitorizează îndeaproape nivelul de energie personal. Energia noastră de a face lucruri este limitată şi trebuie să avem grijă cum o cheltuim. Fără limite şi bariere, de multe ori ne risipim energia pe lucruri mai puţin importante. Dacă preţuim şi vrem să menţinem relaţia de cuplu, trebuie să rezervăm energie pentru noi înşine şi pentru partener în fiecare zi.
  • Ai grijă de tine. Construieşte un sistem de suport format din prieteni şi familie pentru a-ţi încărca bateriile. Nu aştepta ca partenerul să reuşească singur să facă asta pentru tine. Dacă simţi că eşti supărat sau înfuriat că partenerul nu a făcut x lucru, foarte probabil nu îţi oferi ţie însuţi suficient din ceea ce ai nevoie.

Referințe:

Feng, D., Giarrusso, R., Bengston, V. L., & Frye, N. (1999). Intergenerational transmission of marital quality and marital instability. Journal of Marriage and the Family, 61, 451-463.

Davies, Patrick T.; Cummings, E. Mark, 1994, Marital conflict and child adjustment: An emotional security hypothesis. Psychological Bulletin, Vol 116(3), 387-411.

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan