shutterstock_33242992
shutterstock_33242992
Autor:
Otilia Mantelers: expert în parenting

Toți părinții își doresc copii generoși, care să împartă ceea ce au cu ceilalți copii: jucăriile, mâncarea preferată, rândul la alegerea unui desen animat. Ceea ce am constatat este că mulți dintre noi avem așteptarea ca imediat când un alt copil cere jucăria copilului nostru, acesta să o dea. Pe mine mă ajută tare mult ca atunci când interpretez comportamentul unui copil, să mă pun pe mine, ca adult în situația lui. Așadar, dacă o prietenă de-a mea mi-ar cere o rochie la care țin foarte mult, am realizat că aș spune DA, dar nu din prima. Mai întâi m-aș gândi un pic, cred că aș rememora momentele când am cumpărat-o, când am purtat-o și m-am simțit bine în ea, și aș realiza că e o rochie care îmi e dragă, fiindcă spune ceva despre mine și poartă niște amintiri emoționale. Ei bine, și copiii au nevoie de acest timp de gândire și, mai ales, au nevoie ca înainte să împartă jucăria, să se bucure de ea.

De aceea, cred că cea mai importantă regulă la împărțitul jucăriilor este aceasta: copilul o oferă numai când a terminat de jucat cu ea. Abia atunci e rândul altui copil. Dacă ar da-o imediat ce este cerută, el nu ar mai avea oportunitatea să se bucure de ea și ar simți că i se încalcă dreptul de a fi proprietar al unui obiect pentru o perioadă de timp. Dacă forțăm copilul să împartă jucăriile atunci când nu e pregătit pentru asta, noi îi dăm o lecție de generozitate falsă. Pe lângă acest lucru, îi întrerupem joaca lui, care este sacră, este ceea ce copiii fac zilnic aidoma cum respiră aerul. Împărțitul jucăriilor la cerere duce și la alt lucru pe care nu îl dorim și pe care nu îl vedem imediat: încrederea lui în noi, părinții care îl obligă să împartă fiindcă așa e frumos, se deteriorează, deoarece copilul vede doar atât: „mama sau tata nu mă înțeleg!”

Se poate să învățăm copiii să dea o jucărie la comanda adultului, fiindcă „așa e frumos, să împărțim”, însă acesta o va face doar pentru a mulțumi adultul, nu pentru a bucura celălalt copil. Expertul în dezvoltarea moralității copiilor, William Damon, spunea că noțiunea de a dărui în mod altruist și autentic nu începe decât în jurul vârstei de 5 ani. Copiii mai mici împart, de cele mai multe ori, pentru a obține altceva în schimb. Deși, cu toții am văzut natura generoasă a copiilor atunci când apar cu bolul de biscuiți și trec pe la toată lumea să îi servească. Specialistul în dezvoltarea copiilor și conectarea părinte-copil Patty Wipfler, fondator al Hand in Hand Parenting m-a convins când a afirmat că toți copiii, indiferent de vârstă, reușesc să împartă, atunci când nu sunt copleșiți de emoții grele.

Așadar, ce e de făcut când un copil cere jucăria altui copil? Primul pas este acela de a-i proteja dreptul la joacă și dreptul de proprietate copilului care are jucăria. Al doilea pas este să îl ajutăm pe copilul care vrea jucăria să aștepte, dacă acestuia îi este greu. Patty Wipfler povestește de abordarea „Te ajut să aștepți. Sunt cu tine în timpul acesta, iar dacă simți emoții grele, de gelozie, de nedreptate, de revoltă, e ok, eu sunt aici și te ascult.” Da, este posibil ca în timpul în care își așteaptă rândul, copilul să plângă spunând că vrea jucăria „ACUM”. Acest „acum” arată starea lui emoțională care spune „nimic nu mă face fericit în acest moment decât dacă intru în posesia jucăriei”. Ceea ce noi știm că nu este așa. Copiii sunt construiți pentru a se bucura de tot ce e în jurul lor, iar dacă nevoia lor este aceea de joacă, atunci ei se pot juca și cu altceva. Însă dacă nevoia lor este de a elibera o supărare, atunci faptul că nu primește acea jucărie reprezintă pretextul pe care acel copil îl găsește (nu în mod conștient) pentru a elibera o durere mai veche. Iar adultul poate asculta acea supărare și se poate conecta cu copilul în procesul ascultării plânsului, în timp ce copilul care are jucăria se poate bucura de joaca lui.

Bibliografie:
Cohen, Lawrence, Rețete de Joc, Editura Trei, 2013
Wipfler, Patty, Playlistening, 2007
Solter, Aletha, Attachment Play, The Aware Parenting Institute, 2013

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan