dreamstime_s_39873360
dreamstime_s_39873360
Autor:
Sorina Petrica: psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental, Mind Institute

Mersul la grădiniţă reprezintă un moment semnificativ pentru întreaga familie. Copilul schimbă mediul familiar de acasă cu un mediu nou, este nevoit să înveţe noi reguli, să integreze noi rutine de somn, de masă, de joacă, să interacţioneze cu persoane noi. În plus, toate aceste schimbări sunt în contextul în care persoana de referinţă, care îi conferă sentimentul de securitate şi siguranţă, nu mai este prezentă.

Cele mai frecvente reacţii pe care copiii le au atunci când merg la grădiniţă sunt reacţii tipice fricii de separare de părinte. Ce vedem noi adulţii sunt comportamente de protest: se agaţă de adult, se aşează în fund – nu vrea să meargă, se lasă târât, plânge. Ce simte copilul este multă teamă legat de ce se va întâmpla, iar pentru copil aceste comportamente sunt singurele lui instrumente prin care încearcă se se protejeze, să evite, să prevină, să amâne momentul în care va rămâne acolo singur, fără mama sau tata.

Teama de separare este o reacţie emoţională firească tipică procesului de dezvoltare în pedioada 6-18 luni, când se formează relaţia de ataşament. Acestă teamă se reduce treptat şi dispare după vârsta de 2 ani şi jumătate o dată cu dezvoltarea cognitivă şi fizică a copilului. În mod natural, această dificultate de adaptare la mersul la grădiniţă este o etapă tranzitorie care se stinge după o scurtă perioadă de timp de la câteva zile la 2-3 săptămâni.

Adevărata problemă apare atunci când adulţii nu gestionează corespunzător teama de separare. În acest caz, ea poate escalada şi se transformă într-o problemă de anxietate de separare. Asta este reprezentată de situaţia în care copilul are o teamă excesivă, disproporţionat de mare în raport cu situaţia care implică separarea de adult. Confortul sau liniştirea apare doar în situaţia în care adultul de care copilul este ataşat rămâne cu copilul, adică nu pleacă sau ia copilul cu el.

Ce pot să fac pentru a-l sprijini mai bine să se adapteze la grădiniţă?

Înainte să înceapă să meragă la grădiniţă:

  • Ajută copilul să înveţe că absenţa sau separarea fizică este ceva reversibil, pentru ca el să se simtă în siguranţă că revederea se va produce. Ori de câte ori apar momente de despărţire şi de revedere, ajută copilul să observe că aşa se întâmplă de fiecare dată.
  • Ajută copilul să se familiarizeze cu grădiniţa şi cu activităţile de acolo înainte să înceapă programul de grădiniţă propriu-zis, prin vizite la grădiniţă. Faceţi mai multe vizite împreună şi staţi de fiecare dată un pic mai mult.
  • Asigură copilul că vei veni să îl iei înapoi acasă de fiecare dată. Spune-i copilului ce se întâmplă la grădiniţă şi care este momentul zilei când vei veni să îl iei.
  • Învaţă copilul cum să ceară celorlalţi copii să îl primească în jocul lor.
  • Învaţă copilul rutina de a merge şi de a pleca de la grădiniţă astfel încât el să ştie la ce să se aştepte. Descrieţi sau desenaţi şi repetaţi paşii rutinei împreună: mergem cu maşina, ajungem, salut, o pup pe mama şi încep să mă joc cu iepuraşul meu preferat COCO. Când vine mama să mergem acasă, explicaţi din nou rutina: vine mama, mă pupă, eu îmi iau la revedere şi plecăm, chiar dacă eu aş vrea să mai stăm.

Când a început să meargă la gradiniţă:

  • Anunţă copilul înainte să pleci, spune-i unde mergi şi când te întorci, folosind repere orare pe care copilul le poate înţelege (masa, somnul).
  • Asigură copilul că te vei întoarce să îl iei şi ţine-te de cuvânt. Dacă nu poţi să îl iei tu, atunci spune-i cine va veni să îl ia şi asigură-l de acest lucru.
  • Permite copilului tău să îi fie frică şi oferă-i asigurări. “Este normal să plângi şi să te temi. Ştiu că îţi este foarte greu. Mama vine să te ia imediat după ce te trezeşti din somn”.
  • Oferă copilului multă afecţiune fizică în această perioadă de început.
  • Oferă copilului mici recompense pentru că a urmat rutina stabilită.
  • Elimină alte surse suplimentare de stres din viaţa copilului.

Ce să nu faci:

  • Nu pleca pe ascuns astfel încât copilul să nu te vadă.
  • Nu promite că te întorci mai repede decât poţi să o faci.
  • Nu întârzia când trebuie să vii să iei copilul de la grădiniţă.
  • Nu crea momente de ambiguitate sau de impredictibilitate legată de tine sau de sentimentele tale: “Mami, mă iubeşti? Doar dacă eşti cuminte/nu mai plângi.” “Mami, unde ai fost ? Nu este treaba ta”.
  • Nu ameninţa cu abandonul: “Dacă …, nu mai vin să te iau».
  • Nu ameninţa cu retragerea dragostei: «Dacă …, mă supăr pe tine/ nu te mai iubesc».
  • Nu ţipa la copil şi nu îl ameninţa atunci când plânge.

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan