dreamstime_s_5637573
dreamstime_s_5637573

Este foarte uşor să intri în atmosfera sărbătorilor de iarnă. Vitrinele magazinelor sunt aranjate chiar şi cu o lună înainte, reclamele la televizor pe seama cadourilor de Crăciun şi Anul Nou se înteţesc în această perioadă. Iar prichindelul devine tot mai nerăbdător să întâmpine sărbătorile. Şi în această febră a cumpărăturilor şi pregătirilor, părinţii uită de multe ori să explice esenţialul copilului: ce semnifică realmente aceste sărbători, care sunt datinile şi obiceiurile românilor şi cum trebuie păstrate.

Crăciunul, sărbătoarea familiei

Crăciunul este o sărbătoare creştină care se celebrează în data de 25 decembrie, marcând momentul naşterii lui Iisus Hristos. Este o sărbătoare a familiei şi a bucuriei, fiindcă toţi membrii se reunesc: părinţi, copii, nepoţi şi îşi fac daruri şi se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, iar dacă sunt creştini celebrează vestea venirii pe lume a Mântuitorului. De ce 25 decembrie? Fiindcă este în apropierea solstiţiului de iarnă, una dintre cele mai importante zile ale dacilor. Tot la data de 25 decembrie erau sărbatorite Saturnaliile – moment în care oamenii bogaţi făceau daruri celor săraci.

Înainte de era precreştină, Crăciunul a fost considerat prima zi a Anului Nou, lucru care s-a păstrat în majoritatea ţărilor din Europa până în secolele XV – XVIII (în Ţările Române până în secolul XIX). Totuşi, data oficială a Crăciunului a fost stabilită prima oară pe 25 decembrie în anul 350 e.n, de către episcopul Romei, Papa Julius I. Deşi a rămas împâmântenită această dată, nicăieri în Biblie nu se menţionează data naşterii lui Iisus Hristos. Ba chiar unii istorici susţin că Iisus s-ar fi născut primăvara. Ucrainienii, persoanele de origine slavă din România sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi în 7 ianuarie, la două săptămâni după celebrarea Crăciunului românesc ortodox.

Poate pentru cel mic e prea mult să ştie toate aceste lucruri, dar pe măsură ce creşte e bine să-i îmbogăţeşti bagajul de cunoştinţe, adăugându-i cu ocazia fiecărui Crăciun câte o informaţie nouă. Nu e nevoie ca la doi-trei ani copilul să ştie de Postul Crăciunului, de Bobotează, dar despre Crăciun şi Anul Nou poate afla. Dacă e deja la şcoală şi studiază istoria, poţi să-i povesteşti de vremurile în care în România această sărbătoare era interzisă.

Pe vremea dictaturii ceauşiste, copiii aflau în taină povestea biblică a Crăciunului şi îl aşteptau în tăcere pe Moş Crăciun, la mare trecere fiind atunci Moş Gerilă. Dar nu numai la noi a fost interzisă celebrarea Crăciunului. Şi în Anglia a fost interzisă, ce-i drept cu mult timp în urmă, adică pe la 1552 de către puritani. De abia  în anul 1660 a fost reluat acest obicei, odată cu instalarea pe tron a lui Charles al doilea.

Pentru copiii pasionaţi de istorie şi religie, filmele care prezintă firul biblic, presărate cu date istorice vor fi o plăcere, aşa că faceţi rost de ele, vizionaţi-le împreună  în această perioadă şi comentaţi pe seama lor. Dacă cel mic e fan poveşti, acum ai prilejul să-i citeşti poveşti magice de Crăciun şi să-l provoci să-şi dea frâu liber imaginaţiei. E un bun prilej să-l faci să se împrietenească cu cărţile şi cu cititul acestora, iar Moşul chiar poate să-i aducă astfel de cadouri, cărţi cu desene şi imagini arătoase şi text prietenos…

Micii colindători

Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde colindele,  cântecele de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşarii) şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine. La oraş, s-au pierdut multe din tradiţii, dar mai sunt câteva care se ţin şi astăzi.  Colindatul este una dintre ele, poate cea mai populară. Începe din 24 decembrie începe şi poate continua 2 sau 3 zile.

La ţară se obişnuieşte ca la colindat să meargă nu doar copiii, ci şi adulţii, fete, băieţi, tineri căsătoriţi, bunici. Dacă ai prilejul să-l duci pe cel mic într-un sat de sărbători, cu siguranţă colindatul îi va stârni interesul, mai ales dacă ceata colindă în curte cu tot alaiul şi toate obiceiurile. De multe ori, copiii vor să meargă la colindat din dorinţa de-a strânge bani. Profită de acest prilej ca să-l înveţi să fie o bună gazdă, să-i primească pe colindători cu ospitalitate şi să-i răsplătească cu nuci, mere, colaci sau cozonac. Iar dacă merge la colindat să se aştepte la recompense în bucate aşa cum e tradiţia, nu neapărat la bani. În unele zone ale ţării colindătorilor li se oferă covrigi, pere, boabe, ţuică fiartă şi vin. În altele, dulciuri, prăjituri, cozonac. Este adevărat că banii au intrat şi ei în joc, dar nu aceasta trebuie să fie recompensa principală.

Traista încăpătoare a colindătorilor este făcută pentru a îndesa în ea colăcei, fructe şi alte bunătăţi  pe care gospodinele le-au pregătit. Concentraţi-vă asupra ei şi explicaţi-i copilului cum a fost ţesută, din ce materiale şi cât de mult s-a lucrat la o asemenea traistă şi cu ce ar trebui ea umplută. Colindele sunt creaţii populare cu text şi melodie, care vestesc naşterea Domnului, urează gazdelor sănătate şi bucurii. Dacă ai primit misiunea să-l înveţi pe cel mic o colindă şi ai îndoieli pe care s-o alegi, mergi pe cele mai cunoscute, cum ar fi: “O, ce veste minunată”, “Steaua”, “Trei păstori”, “La Vifleim colo-n jos”, “Cântec de Crăciun”, “Aseară pe înserate”.  Nu vei da greş cu ele. În plus, te poţi inspira şi de la grădiniţă, întreabă educatoarea ce colinde pregăteşte pentru serbarea de iarnă şi învaţă-l pe copil acele colinde. De departe, cel mai cântat colind din lume este “Silent Night”, deci dacă vreţi să exerseze cu ocazia asta şi limba engleză, puteţi opta pentru colindele internaţionale. În această categorie se înscriu şi “Jingle Bells” şi “White Christmas”.

Cine este Moş Crăciun?

Un moş bătrân şi darnic, dacă e să ne luăm după poveşti. În tradiţia românilor exista un cioban zeu – moş, care a creat tot ce se vede şi care aduce daruri: caş, urdă, mere, nuci, colaci şi vin. O altă istorisire spune că Moş Crăciun este o variantă mai nouă a lui Moş Nicolae. Sfântul Nicolae era un episcop cu suflet mare, care împărţea daruri copiilor sărmani din satul în care locuia. În ceea ce-l priveşte pe Moşu de astăzi, cu burtică şi barba albă, îmbrăcat în roşu, există mai multe explicaţii.

Una ar fi că imaginea bătrânelului grăsuţ a fost inspirată din celebrul poem “A visit from St. Nicholas”, cunoscut şi ca “The night before Christmas”, publicat în 1823. Cealaltă ar fi aceea că reclamele la Coca Cola l-ar fi creat pe Moşul zilelor noastre. Mai există şi varianta lui Moş Ajun despre care se spune că a fost baciul aflat în slujba lui Moş Crăciun, stăpânul staulului unde Maica Domnului l-a născut pe lisus Hristos. Până la ce vârstă să creadă în Moşul şi în care variantă, decideţi voi, dar ţineţi cont de un lucru: oricât de frumoase ar fi poveştile despre Moş Crăciun, nu trebuie să scăpaţi din vedere adevărata sărbătoare. Cel mic trebuie să vadă că accentul este pus pe naşterea lui Iisus şi celebrarea acestui moment, nu pe venirea moşului cu daruri.

O, brad frumos!

Semnificaţia bradului de Crăciun se pierde în negurile vremurilor. Bradul exista în tradiţiile româneşti cu mult înainte de era creştină, fiind prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om: botezul, căsătoria şi înmormântarea. În credinţa populară bradul aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, de aceea oamenii îşi împodobesc casa cu crengi de brad. Obiceiul împodobirii bradului cu globuri, bomboane, beteală, ghirlande, artificii şi lumânări sau beculeţe are loc în ajunul Crăciunului sau chiar în noaptea de Crăciun. Un bun prilej să cooptaţi copilul în această activitate şi să-i povestiţi despre această datină străveche.

Bradul de Crăciun simbolizează “pomul vieţii” sau potrivit creştinilor “pomul cunoaşterii binelui şi răului”, împodobirea acestuia cu mere roşii amintind de păcatul originar.  Documentele istorice atestă că primul brad a fost împodobit în anul 1605, la Strasbourg, într-o piaţă  publică. În satele româneşti, pe vremuri era la mare trecere pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sârmă, îmbrăcate în hârtie colorată, peste care erau trecute sfori din aţă de fuior pe care erau înşirate boabe de fasole albă. De ce fasolea? Fiindcă ea simboliza “curăţirea sufletului”. Se mai împodobea pomul cu paie de grâu tăiate scurt şi înşirate pe sfoară, delimitate de floricele de porumb.

Legarea pomilor cu paie în ajunul Crăciunului se făcea cu un motiv – acela de a avea rod bogat. Unii locuitori preferau pomul de vâsc, pe care se aplicau panglici de hârtie colorată.De altfel, şi în zilele noastre sunt persoane care cumpără vâsc de Crăciun şi îl pun în casă să-i protejeze şi să le poarte noroc. Unii susţin că datina împodobirii bradului de Crăciun este de obârşie germană, sărbătoarea fiind cunoscută şi sub numele de Cristbaum. Cert este că “O, Tannenbaum!” a devenit cunoscut în lumea întreagă drept cântecul bradului de Crăciun, aşa că trebuie să-l audă şi prichindelul, fie varianta germană, fie cea românească. În ceea ce priveşte alegerea bradului, pentru a fi folosit ca pom de Crăciun, acesta are nevoie de aproape 10 ani ca să crească. Dacă sunteţi adepţii salvării copacilor, puteţi să-i vorbiţi micuţului ce înseamnă să sacrifici un arbore şi să-l convingeţi să cumpăraţi şi împodobiţi un brad artificial. Moş Crăciun va pune darurile sub pom, indiferent că acesta este natural sau artificial. Dar le va pune cadouri sub brad numai celor care merită, un motiv în plus pentru părinţi de a specula cu comportamentul micuţilor care fac mereu năzdrăvănii.

Referinţe:

http://www.asociatia-profesorilor.ro/traditii-si-obiceiuri-de-iarna.html

http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-traditii-si-obiceiuri-romanesti-de-iarna

http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/traditii-credinte-obiceiuri-prezente-sarbatorile-iarna-68777.html

http://www.copilul.ro/evenimente-copii/craciun/22-curiozitati-despre-Craciun-a14834.html

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan