Copiii şi animăluţele pot convieţui foarte bine în aceeaşi casă, dacă cei mici sunt învăţaţi să respecte câteva reguli de igienă. Mai mult, există câteva studii ştiinţifice care au scos la iveală faptul că existenţa unui animal de companie în casă are mai multe beneficii asupra sănătăţii copiilor.

Reguli de bun simţ pentru copii şi părinţi

O cercetare făcută la 397 copii din Finlanda, care au fost crescuţi în casă cu pisici sau câini, a arătat că aceştia au avut un risc cu 50% mai mic de a face infecţii la nivelul urechilor faţă de ceilalţi copii care nu au avut în preajmă animale. O altă concluzie desprinsă din cercetarea finlandezilor a fost aceea că aceşti copii, crescuţi în prezenţa animalelor, au avut cu 30% mai puţine şanse de a dezvolta simptome ale afecţiunilor respiratorii de tipul: tuse, respiraţie şuierătoare, rinită sau febră, comparativ cu restul copiilor. Cea mai mare protecţie împotriva infecţiilor s-a observat la copiii care au petrecut cel puţin 6 ore în compania câinilor. Iar asta chiar este o veste bună pentru părinţii care nu-şi pot dezlipi copiii de lângă animalele de casă! Dacă eşti în această situaţie, nu-ţi epuiza energia în demersul de a ţine copilul departe de animalul preferat. Mai bine învaţă-l pe prichindel câteva măsuri care să-l ajute să prevină îmbolnăvirea:

  1. După fiecare partidă de joacă între copil şi animăluţul din casă, cel mic trebuie să se spele pe mânuţe.
  2. Oricât de drag i-ar fi animăluţul, copilul trebuie să reziste tentaţiei de a-l pupa. Spune-i că nu e bine pentru sănătatea lui să pupe animalele şi că ar fi mai bine să-şi ferească faţa şi mâinile, atunci când un prieten necuvântător vrea să-l lingă în semn de apreciere.
  3. ,,Fiecare cu mâncarea lui’’ este o regulă pe care ar trebui s-o respecte deopotrivă şi cei mari şi cei mici. Învaţă-l să nu împartă hrana cu animalele din casă şi nici să bage în guriţă un aliment, care a fost mai întâi ,,gustat’’ de prietenul necuvântător.

Datoria ta de părinte este să te asiguri că eşti un model de urmat pentru copil în privinţa  regulilor de igienă în relaţia cu animăluţul din familie. Nu-i poţi cere prichindelului să respecte reguli pe care tu nu le respecți.

În plus, ocupă-te şi de starea de sănătate a vietăţii. Animalul chiar dacă stă numai în casă tot trebuie vaccinat, dus periodic la controale şi deparazitat, iar dacă se îmbolnăveşte ţine-l departe de copil până se face bine.

Reguli pentru copiii cu astm alergic

Există şi persoane alergice la animale, caz în care nu se recomandă convieţuirea cu un necuvântător în casă. Acest lucru este valabil si pentru adulţi, dar şi pentru copii. Sunt însă şi situaţii în care copiii suferă de astm alergic şi au deci o predispoziţie către acest gen de alergii. Ce-i de făcut în cazul în care ai deja un animal şi nu te lasă inima să te desparţi de el, chiar dacă nu e indicat să-l păstrezi? Poţi încerca să  iei câteva măsuri:

1. Ţine animalul afară sau, dacă nu poţi, restricţionează-i accesul în anumite încăperi din casă, în special în dormitorul copilului (dacă el este sensibil).

2. Îmbăiază animalul cel puţin o dată pe săptămână.

3. Aspiră în toată casa o dată sau de două ori pe săptămână.

4. Schimbă filtrele aparatului de aer conditionat la 3 luni.

Evident că şi regulile de bun simţ, amintite mai sus rămân valabile. Rolul acestora este ca sănătatea copiilor să nu fie în niciun fel afectată de prezenţa animalului de companie în casă.

Atenţie la părul de animal!

Un studiu efectuat la aproximativ 600 tineri şi publicat în Jurnalul de Alergii Clinice şi Experimentale (Clinical & Experimental Allergy Journal), a demonstrat că expunerea precoce la pisici şi câini îi împiedică pe cei mici să dezvolte alergii mai târziu în viaţă. În special băieţii, care au avut câini pe parcursul primului an de viaţă au prezentat un risc redus la 48% de a deveni sensibili la câini în comparaţie cu cei ale căror familii nu au deţinut un câine. Şi în privinţa pisicilor, concluzia desprinsă din această cercetare a fost una favorabilă iubitorilor de animale. Băieţii şi fetiţele care au avut pisici în primul an de viaţă s-au dovedit a fi de două ori mai puţin susceptibili de a deveni mai târziu sensibili la animale, comparativ cu cei care nu au avut pisicuţe. Totuşi sunt şi pisici sau căţei care lasă fire de păr peste tot, ori asta ar putea avea reprecursiuni asupra sănătăţii, dacă cel mic înghite fire din blana animalului. De aceea, explică-i micuţului să fie atent la ce bagă în guriţă, să nu-şi perieze prietenul şi în general să se ferească de firele părului de animal. Mulţi copii sunt tentaţi din joacă, să tragă animalele de codiţă, să le mângâie blana şi să le-o coafeze, gesturi care ar putea în anumite momente să irite animalele. Chiar dacă ai un animăluţ paşnic, ar fi bine să nu laşi copilul să se joace cu el, nesupravegheat; cel mic se poate alege cu zgârieturi sau muşcături.

 

Referinţe:

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan