dreamstime_s_15698037
dreamstime_s_15698037
Autor:
Sorina Petrica: psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental, Mind Institute

Copilul etichetat ca fiind timid se comportă într-un mod particular când merge într-un mediu nou sau întâlneşte o persoană necunoscută: comunică cu dificultate cu alţi copii, iniţiază cu dificultate interacţiuni, preferă să se joace singur, stă deoparte şi priveşte jocul celorlalţi copii fără să se implice. Un astfel de copil este perceput ca fiind „liniştit, cuminte” şi adesea nu ridică prea multe probleme acasă sau la şcoală. Acest lucru pune însă copilul la risc, deoarece acesta poate deveni uşor „invizibil” pentru adulţi.

 

Când timiditatea este o problemă ?

Sunt anumite situaţii sociale care sunt copleşitoare pentru copiii preşcolari, iar în acest caz comportamentele de retragere reprezintă un răspuns normal, adaptativ. Copilul de vârstă preşcolară are nevoie să  se retragă temporar pentru a beneficia de timpul necesar pentru a se familiariza cu situaţia. Comportamentele de retragere devin problematice când copiii manifestă reţinere în majoritatea situaţiilor sociale, iar această tendinţă le blochează accesul la situaţiile în care ar putea să cunoască şi să relaţioneze cu persoane noi din afara familiei (copii de aceeaşi vârstă, alţi adulţi).

 

Ce se află în spatele timidităţii?

În spatele comportamentelor de retragere şi a ceea ce noi numim în mod generic «timiditate» se află o trăsătură de temperament care poartă denumirea de inhibiţie comportamentală. Această tendinţă de a reacţiona prin retragere la contexte noi, la persoane nefamiliare este înăscută, nefiind rezultatul unui mod particular de creştere şi educare. Oricât am încerca, nu putem modifica prin educaţie temperamentul copilului. Tot ce putem face este să ajutăm copilul să se simtă confortabil în pielea lui şi să ţină sub control această vulnerabilitate biologică.

 

Cum se manifestă această trăsătură temperamentală în comportamentul copilului?

- se retrage sau evită obiectele şi situaţiile noi,

- se apropie de obiectele şi persoanele noi după o anumită perioadă de timp,

- nu interacţionează spontan cu persoanele nefamiliare,

- nu iniţiază conversaţii cu persoane necunoscute (copii şi adulţi),

- solicită să stea doar în preajma părintelui,

- exprimă emoţii de disconfort când este expus la situaţii noi (plânge, spune că vrea să plece acasă etc.).

 

Ce să faci pentru a ajuta copilul care manifestă reticenţă când este expus la contexte noi ?

- Semnifică-i corect comportamentele de retragere. „Timiditatea” este doar un aspect al personalităţii copilului, nu este un semn de boală sau handicap.

- Lasă-i copilului mai mult timp  pentru a se acomoda la situaţii.

- Dă-i voie să fie aşa cum este el, adică să îi fie frică sau să îi fie greu – „Este firesc să îţi fie frică, este ceva nou”, „şi altor copii le-a fost teamă înainte să reuşească, este normal ce simţi”.

- Repetă expunerile la aceeaşi situaţie nouă de mai multe ori pentru a ajuta copilul cu temperament inhibat să se familiarezeze şi să se simtă confortabil.

- Încurajează-l ori de câte ori explorează sau încearcă ceva nou.

- Oferă-i asigurări astfel încât să se simtă în siguranţă – „Sunt aici cu tine”, „Mama nu pleacă”, „Dacă începi să te simţi incorfortabil ne putem opri oricând şi luăm o pauză”.

 

Ce să nu faci:

- Nu folosi pedepsele şi ameninţările ca modalitate de motivare pentru a  trece la acţiune – nu va funcţiona cu copilul cu inhibiţie comportamentală, ci din contră, se va retrage şi mai mult.

- Nu pune presiune pe copil să facă ceva, deşi îi este teamă sau are o rezistenţă internă la situaţie.

- Nu ridica tonul, nu ţipa la copilul cu temperament inhibat.

 

Referinţe:

  • Briesch, A. M., Sanetti, L. M. H., & Briesch, J. M. (2010). Reducing the prevalence of anxiety in children and adolescents: An evaluation of the evidence base for the FRIENDS for Life program. School Mental Health, 2(4), 155-165.
  • Czaja, C, F., 2001, Identifying social-emotional problems in young children: a special educator’s view, Early Childhood Research Quarterly, vol. 16, pg. 421-426.
  • Fox, N.A., Henderson, H.A. si colab., 2001, Continuity and Discontinuity of Behavioral Inhibition and Exuberance: Psychophysiological and Behavioral Influences across the First Four Years of Life, Child Development, Vol. 72, Nr. 1, pag. 1-21;
  • Goldsmith,H.H., et al, (1987) What is temperament? Four approaches, Child Development, 58, 505-529;
  • Leen-Feldner, E. W., Zvolensky, M. J., Feldner, M. T. si Lejuez, C.W., 2004, Behavioral inhibition: relation to negative emotion regulation and reactivity, Personality and Individual Differences, vol. 36, pg. 1235-1247.
  • Strauss,C., C., Forehand, R., Smith, K.,& Framme, C.,L.,(1986), The association between social withdrawal and internalizing problems with children, Journal of Abnormal Child Psychology,14, 252-535.

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan