boy-1636731
boy-1636731
Autor:
Otilia Mantelers: expert în parenting

Copiii sunt ființe minunate care trăiesc emoțiile la maxim și nu sunt moderaţi atunci când fac ceva. Ei iubesc cu pasiune şi fără precauţie, învaţă cu sete într-un ritm uimitor şi sunt porniţi să facă orice îi interesează. Copiii se nasc cu o capacitate înnăscută de a experimenta, de a pune întrebări și a dori să înțeleagă cum e lumea din care fac parte. Însă, în ciuda naturii lor pasionale şi generoase, toţi copiii (la fel ca toţi adulţii) trec prin perioade când le e greu. Când trăiesc acele emoții sălbatice pe care noi, adulții le tolerăm greu, din cauză că noi nu suntem obișnuiți să le vedem în alții. Pentru că nu le putem accepta în noi înșine. Se scrie și se vorbește despre emoții în termeni de emoții pozitive și negative. Însă, datorită faptului că toți trăim furia, frica, gelozia, invidia, dezamăgirea, tristețea etc, emoții care ar intra în categoria celor negative, ele sunt parte din noi și, prin urmare îmi doresc să nu le mai numim negative, ci pur și simplu, emoții.

Emoțiile pe care le trăim stau la baza comportamentelor noastre. Astfel, un copil care ne spune: “Mami, te urăsc”, sau “Tati, ești un rău” are niște sentimente puternice de furie sau gelozie. Dacă noi am adresa comportamentul acesta pedepsind copilul sau făcând morală excesivă, noi nu am da atenție emoțiilor de furie, gelozie, frică, tristețe care cauzează comportamentul. Așa cum spuneam mai devreme, copiii sunt foarte pasionali, simt pasional, de aceea și limbajul poate deveni puternic, pentru a fi de aceeași intenistate cu ceea ce trăiește. Astfel, “Te urăsc, tati!” nu trebuie interpretat ad literam și luat personal, ci trebuie tradus drept: “Azi am avut o zi grea, am fost copleșit de emoții, mi-a fost dor de tine, tati, le-am păstrat pe toate până la întâlnirea cu tine și acum vreau să ți le arăt!” Astfel, pentru a reveni în contact cu sine, copilul are nevoie ca noi să ascultăm aceste emoții și să oprim blând un eventual comportament agresiv (când e furios, un copil de 1-3 ani poate să trântească jucării, să lovească sau să muște). O lecție moralizatoare nu își are locul în acest moment, deoarece cortexul pre-frontal, partea creierului cu ajutorul căreia el ascultă, înțelege și filtrează informațiile, nu funcționează. Lecția despre cuvinte grele poate avea loc mai târziu, deși, din experiența lucrului cu mulți copii, ea nu mai este necesară, fiindcă toți copiii își însușesc repede regulile societății și știu ce este permis, ce rănește pe cei din jur. Astfel, în aceste momente grele în care comportamentul lui deraiază, el are nevoie ca noi să ne conectăm cu el.

Așadar, cum am putea răspunde copilului care ne spune că ne urăște?

“Puiul meu, văd că îți e greu și ești supărat pe mine” – după acest răspuns, copilul poate continua să își exprime ce simte, iar noi să ascultăm. “Da, ești furios, însă tati nu te lasă să îl lovești / să arunci cu jucăriile prin casă”.

O altă modalitate de a ne conecta cu el este prin joc și umor:

“Aha, azi fetița mea minunată mi-a zis că mă urăște. Vai de mine, asta nu se întâmplă în fiecare zi. Ia să îmi notez eu în jurnal și să citesc asta și când fetița asta dulce o să fie mare!!!” – spune părintele cu un ton teatral și cu umor și poate să înceapă să scrie undeva. “Așa-i că am făcut eu ceva de te-am supărat atât de tare? Hai să îmi zici ce am făcut”.

Apoi ascultăm. Copilul poate spune că e supărat că nu i-am dat înghețata înainte de masă.

„Da, știu că e tare bună la gust și îți era poftă. Dar noi nu păpăm dulce înainte de masă” – aici reamintim regula și punem limita.

„Ba vreaaaaau”, poate să spună copilul, plângând.

În acele momente tot ce are el nevoie este de prezența noastră alături de el, care îl ajută să își simtă emoțiile adunate peste zi, pe care el le-a exprimat cu „Tati, te răsc și ești un rău”. Prezența noastră caldă și fermă îi oferă siguranța că orice ar simți, orice ar spune, el este iubit și este întreg. Acest fel de ascultare a plânsului și a emoțiilor pe care le eliberează prin plâns este vindecător pentru el. După ce el termină de eliberat durerea, el va sclipi și va coopera și va fi mult mai apropiat cu noi. Nu va mai avea nevoie de înghețată, nu ne va mai zice că ne urăște și nu va mai fi nevoie de a-i reaminti că vorbele grele dor. Doar dacă noi dorim să fim siguri că el știe că atunci când le spune poate răni pe cineva, putem să îi reamintim acest lucru. Lucrul cel mai important lucru de reținut este că după această ascultare vinedcătoare, copilul nostru va avea stima de sine mult mai ridicată, deoarece el simte ca orice ar face, primește dragoste necondiționată.

 

Bibliografie

Wipfler, Patty – Listening to Children booklets set, http://shop.handinhandparenting.org/collections/booklets/products/listening-to-children-booklet-set

Cohen, Leonard – Rețete de Joc, editura Trei, 2013

Solter, A., Lacrimi și crize de furie, Casa Editorială Ponte, 2013

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan