dreamstimesmall_38240996.jpg
dreamstimesmall_38240996.jpg

Pedepsele încă mai sunt considerate de către mulţi părinţi şi dascăli ca fiind eficiente şi
educative.

Psihologii sunt însă de altă părere: valoarea lor educativă este nulă, acestea generând
resentimente şi agresivitate. În plus, trebuie făcută o clară diferențiere între disciplină și
pedeapsă, fiindcă nu se poate pune egal între cele două.

Potrivit organizației Salvați Copiii, 84% din copii declară că sunt bătuți de părinți, în condițiile în
care doar jumătate din aceștia din urmă admit că utilizează pedepsele corporale în relația cu
copiii lor. Din nefericire, pentru unii părinți încă mai e valabilă zicala ,,bătaia e ruptă din rai”,
educându-și astfel odraslele. Aceștia cred că disciplină nu se poate face decât folosind violența.

Nu au auzit sau poate nu vor să știe de disciplina pozitivă.

De ce este nevoie de disciplină?

Disciplinarea eficientă nu poate fi decât benefică oricărui copil, ajutându-l să devină responsabil
și independent, să se dezvolte într-un mod echilibrat și sănătos din punct de vedere emoțional și
social.

Se vorbește din ce în ce mai mult despre disciplina pozitivă, în care adultul utilizează diverse
măsuri pentru a modela comportamentul unui copil. Sunt impuse norme, limite, dar toate fără
violență, și fără pedepse agresive. Cum se poate? Ei bine, se poate face disciplină, se pot folosi
penalități, dar non-violente.
Psihologii sunt de părere că pedeapsa nu este o formă eficientă de disciplinare a copilului,
fiindcă nu îl învață pe acesta cum să se comporte corect, ci îl determină să elimine pentru
moment comportamentul greșit sau nedorit al copilului. Dar îl poate relua, până la următoarea
pedeapsă…

Tipuri de părinți și metode de disciplină

Există mai multe tipuri de părinți, care folosesc diverse metode de disciplină. De multe ori însă
nu pot fi încadrați într-un șablon nici părintele și nici metoda aplicată celui mic. Se aleg
individualizat.
Totuși, e bine să știți că în funcție de modul de disciplinare a copiilor, părinții se
împart în: autoritarieni, indulgenți autoritari, indiferenți.

Metodele de disciplină sunt și ele de tip: autoritar, democratic și permisiv. Părinții autoritarieni
folosesc disciplina orientată pe scop, punând accent pe autonomia și libertatea copilului, dar își
asumă responsabilitatea pentru comportamentul copilului. Părinții indulgenți sunt preocupați de
fericirea copilului, de aceea au uneori tendința de a-și răsfăța copilul, fiind permisivi și oarecum
pasivi în ceea ce privește disciplina. Părinții autoritari, așa cum se poate deduce din nume,
folosesc disciplina în forță, bazată pe pedepse. Părinții indiferenți cer foarte puțin de la copiii lor
și tind să nu se implice în viața lor.

Indiferent din care categorie faceți parte, important este să vă cunoașteți cât mai bine și să
alegeți metodele de disciplinare în cunoștință de cauză. Dacă sunteți adeptul disciplinei
autoritare, care este strictă și obsedată de perfecțiune, trebuie să știți care sunt efectele asupra
copilului: va deveni rebel, secretos și va prinde rezistență la toate formele de autoritate.

Disciplina de tip permisiv, fără reguli și limite, își va pune amprenta asupra copilului, prin
nesiguranță. Stilul democratic implică și folosirea pedepselor, dar și a recompenselor. Acesta îl
va ajuta pe cel mic să învețe să se autocontroleze. Nu vă împotmoliți într-un singur stil de
disciplină, dacă vedeți că nu funcționează. Așa cum adulții sunt diferiți, tot la fel și copiii. Educația
și disciplina trebuie să fie personalizate.

Își fac însă pedepsele ,,efectul”?

Reușita în disciplină înseamnă consecvență în principii și reguli.
Dacă i-ați trasat princhidelului niște reguli simple, nu le mai schimbați. Repetiția este mama
învățării, deci nu ezitați să i le reamintiți din când în când. Iar dacă a încălcat o regulă, nu fiți
indulgent și nu lăsați să treacă neobservat acest lucru. Spuneți-i că a greșit, dar explicați-i și de
ce și cum trebuie să procedeze data viitoare. Totul e s-o faceți pe un ton normal, fără țipete și
gesturi nervoase.

Dacă țineți neapărat să-l pedepsiți, nu-l umiliți. Dați-i o pedeapsă pe măsură, dar una care să
aibă efectul scontat. Dacă-i dați pedeapsă o sarcină care-i face plăcere, nu v-ați atins scopul. Pe
de altă parte, nu-i dați pedepse prea des și prea lungi ca durată și mai ales nu-l pedepsiți de față
cu alți copii sau adulți.
Efectul pedepsei, dar mai ales a disciplinei trebuie să fie învățarea, nu frustrarea.

Surse:

http://www.psihoterapia.eu/disciplinarea-copilului/

http://www.la-psiholog.ro/info/disciplina-la-copii-sau-cum-sa-ti-disciplinezi-copilul-eficient

http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/educarea-copiilor-fara-bataie-si-pedepse-2140921

http://salvaticopiii.ro/?id2=0001#Media.html

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan