autor Autor:
Bogdana Bursuc: psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental, Mind Institute

Singura sursă de supravieţuire şi de confort pe care copilul o are în primele sale luni de viaţă depinde în totalitate de părinte. Una dintre cele mai importante sarcini pentru mamă şi pentru tată în primele luni de viaţă este să ajute copilul să se simtă confortabil în noua lui lume. Asta înseamnă că părintele trebuie să fie mereu atent şi prezent pentru a răspunde atât la nevoile emoţionale cât şi la nevoiele fizice ale copilului. Iar acest lucru este o sarcină foarte mare pentru părinţi. Când devii părinte eşti brusc, 24 de ore din 24, responsabil pentru o fiinţă lipsită de ajutor al cărui unic mod de comunicare este plânsul, care pentru cei mai mulţi dintre noi este asociat cu stresul şi cu un lucru rău. Să devii părinte poate fi pentru mulţi adulţi un şoc. Toată lumea se aşteaptă ca naşterea unui copil să fie un motiv de bucurie şi bineînţeles aşa ar trebui. Însă ca proaspăt părinte s-ar putea să nu simţi cu convingere acest lucru şi asta îţi poate provoca multă anxietate şi un sentiment mare de inadecvare.

De aceea se întâmplă frecvent:

  • Părintele ascunde modul în care se simte după naştere – „Nu am nimic, mă simt bine”.
  • Se simte vinovat sau ruşinat de modul în care se simte – «Ar trebui să mă bucur şi nu simt asta ».
  • Familia, partenerii nu iau în serios starea emoţională a mamei care a născut şi cu atât mai mult a tatălui- “Nu ai motive să te îngrijorezi”.

Acest lucru face ca problema lor să se agraveze, iar părinţii să fie singuri în suferinţa lor. Cel mai adesea comportamentul părintelui se modifică în sensul îngrijorărilor excesive legate de copil „oare este bine, oare respiră cum trebuie” şi de capacitatea de a-l îngriji „dacă am greşit, dacă nu am făcut bine”, „dacă i-am făcut un rău sau am să îi fac un rău”, hiperprotecţiei legate de copil şi epuizării fizice şi mentale din cauza îngrijorărilor şi a efortului de a preveni pericolele anticipate. Poţi observa şi alte schimbări precum: somn excesiv sau insuficient, dificultăţi în a-ţi aduce aminte, a te concentra sau a lua decizii, sentimentul că nu ai rost sau valoare, sentimente de vină, pierderea energiei şi motivaţiei, plâns mai frecvent decât de obicei. Atât mamele, cât şi taţii pot suferi de depresie postpartum. Depresia postpartum este o problemă emoţională caracterizată printr-o perioadă prelungită de dificultăţi emoţionale (peste 2 săptămâni) care apare într-un moment cu schimbări majore de viaţă şi cu responsabilitatea de a îngriji un nou născut. Modificările de dipoziţie (baby-blues) care apar în primele  2 săptămâni de la naşterea copilului sunt normale şi se remit de la sine.

Ce trebuie să ştii:

  • Modul în care te simţi este normal.
  • Multe mame şi taţi noi sunt îngrijoraţi în legătură cu copilul şi se simt tulburaţi.
  • Este în regulă să te simţi copleşit/ă.
  • Să fii părinte este un lucru foarte greu, se învaţă.
  • Poţi face greșeli. Este în regulă să nu fii perfect/ă.
  • Este în regulă să nu poţi face lucrurile pe care ţi le propui sau ţi le doreşti în această perioadă.

Ce poţi face:

  • Discută cu cineva apropiat şi de încredere despre cum te simţi.
  • Cere familiei tale să te ajute cu copilul şi munca în casă.
  • Solicită ajutor familiei pentru îngrjirirea copilului noaptea (hrănirea copilului, liniştirea lui).
  • În fiecare zi fă o plimbare sau altă formă de exerciţiu fizic. Identifică cât mai multe oportunităţi de a fi fizic activ/ă.
  • Odihneşte-te cât mai mult. Încearcă să dormi atunci când copilul doarme.
  • Evită să faci toate sarcinile în casă.
  • Evită să stai singur/ă.
  • Petrece timp cu familia şi prietenii.
  • Mănâncă sănătos. Mănâncă mese mici frecvente. Nu sări peste mese chiar dacă nu îţi este foame.
  • În fiecare zi îmbracă-te, nu sta în pijamale.
  • Spală-te (fă o baie sau duş zilnic).
  • Ieşi zilnic din casă.
  • Nu permite nimănui să te critice sau să judece modul în care te simţi. Este posibil ca cei din jur, în ideea de încurajare, să spună lucruri de genul: “Ar fi de apreciat dacă te-ai mobiliza sau te-ai strădui să îţi revii”, “Nu ai motive să te îngrijorezi”, “Nu ar trebui să te simţi aşa”, „Ce fel de mamă vei fi, dacă te temi de copil”, „ E timpul să îţi revii, nu mai poţi sta aşa”. Dacă se întâmplă să primeşti astfel de afirmaţii spune-i celuilalt că acest lucru nu te ajută, ci pune mai multă presiune pe tine şi că ce ai nevoie este pe de o parte să îţi fie respectată suferinţa şi modul în care te simţi, iar pe de altă parte ai nevoie de ajutor practic.

Referinţe:

  • Dwenda Gjerdingen, Wayne Katon, and Deborah E. Rich, (2008). STEPPED CARE TREATMENT OF POSTPARTUM DEPRESSION A Primary Care-Based Management Model. Women’s Health Issues 18 44–52.
  • Wisner, K.L., Parry, B.L., Piontek, C.M.P., (2002). Postpartum Depression. The New England Journal of Medicine. Vol.347, Nr.3.

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan