O bună prietenă, frumoasă, inteligentă și talentată, îmi mărturisea că a descoperit, după ani de terapie, motivul real pentru care nu reușea să se valorizeze pe sine și nu se considera importantă. Iar  cauza acestei raportări la propria persoană, cu efecte dezastruoase în viața personală și profesională, nu o constituia o traumă uitată din copilărie, așa cum suspectase mult timp, ci faptul că își trăise copilăria într-un mediu familial și social în care femeile din jur nu erau respectate și valorizate de  către ceilalți.

Poate mai mult decât băieții, fetele tind să se identifice în prima copilărie cu reprezentantele aceluiași sex pe care-l au în preajmă: mamă, bunică, soră etc. Iar dacă ceilalți membri ai familei, reprezentați ai sexului puternic, le tratează pe acestea cu lipsă de respect, fetițele vor dezvolta o imagine despre sine deloc încurajatoare. Altfel spus, vor ajunge să considere că nu sunt demne de respect, că nu merită altceva mai bun, că ceea ce își doresc, gândesc sau visează nu are valoare, nu este important și nu merită realizat. Oricât de simplistă ar părea explicația, acesta este motivul pentru care multe femei adulte rămân în relații care nu le aduc decât suferință, în care sunt constant abuzate emoțional și chiar fizic:  și-au creat o imagine deformată despre sine și continuă să își trăiască viața conform unui tipar asimilat inconștient în prima copilărie.

Ce avem de făcut, ca părinți de fete, pentru a ne asigura că le oferim acestora un start sănătos în viață?

În primul rând, trebuie să acordăm o atenție foarte mare mediului în care copila se dezvoltă. Se poate întâmpla, de exemplu, ca viața de cuplu a părinților fetiței să fie una armoniosă, bazată pe respect și încredere. Dar, dacă în prima copilărie fetița va locui mult timp cu bunicii (ceea ce se întâmplă adesea, din motive de ordin logistic, mai ales dacă mama lucrează), iar relația de cuplu a bunicilor nu este la fel de armonioasă, sau bunica trăiește într-un mediu în care femeile sunt sistematic desconsiderate, stima de sine a fetei poate să aibă mult de suferit. Atenție, sunt foarte importanți mai ales primii trei ani de viață în asimilarea inconștientă a unor tipare, iar acești ani sunt de regulă cei în care părinții consideră nevoile primare (hrană, somn, atenție) mai importante decât cele afective! În realitate, în această perioadă copilul învață inconștient despre relații, iar ceea ce vede în jur este mai important decât ceea ce i se spune. Sigur că acest proces va continua de-a lungul întregii copilării, dar în primii ani copiii tind să generalizeze descoperirile despre viață, pe care le fac raportându-se strict la ceea ce văd în jur, și să le asimileze ca pe niște adevăruri de la sine înțelese care, neconștientizate, le vor guverna întreaga viață de adult.

Relația de cuplu a părinților este și ea cel puțin la fel de importantă. Se întâmplă adesea ca tații să își răsfețe în mod excesiv fetele, dar să se poarte sistematic lipsit de respect față de mame. Și de foarte multe ori în astfel de situații, mamele refuză să iasă din acest tip de relații nefericite, tocmai de dragul relației pe care tatăl o are cu fiica. În realitate însă, prejudiciul adus dezvoltării fetei pe termen lung este mult mai mare decât beneficiul imediat. Și de multe ori fata va căuta la maturitate acel model de relație de cuplu pe care l-a asimilat în copilărie, model în care femeia este devalorizată și tratată fără respect. Sigur că o separare sau un divorț nu sunt decizii ușor de luat, dar atunci când mamele se sacrifică în relații nefericite de dragul copiilor, ar fi bine să reevalueze beneficiile pe termen lung pe care le implică creșterea copilului într-un mediu sănătos. Iar dacă este vorba despre o fată, atunci moștenirea pe care o i-o va lăsa acesteia o relație parentală nesănătoasă poate avea implicații deloc faste în viața de adult.

Și, pentru că am vorbit până acum mai ales de lucruri care sunt de evitat, vom vorbi în continuare despre lucrurile care ar trebui sistematic făcute în viața de zi cu zi:

  1. Antrenarea capacității fetei de a alege și cultivarea sentimentului că ceea ce se întâmplă în viață este de cele mai multe ori o alegere și nu un dat. Alegerile pot fi la început din zona vestimentară sau a activităților cotidiene. Este important pentru dezvoltarea unei fete să i se respecte gusturile vestimentare (chiar dacă sunt îndoielnice în prima copilărie), să fie considerate și valorizate dorințele acesteia legate de preferințe culinare. În acest caz, părintele trebuie să îi ofere fetiței alternative perfect valabile, iar aceasta să o aleagă pe cea potrivită gusturilor sau dispoziției de moment. Copilul va crește astfel cu o învățătură inestimabilă: aceea că în viață există mereu alternative și că întotdeauna alegerea unei variante este mai importantă decât acceptarea pasivă a unei stări de fapt.
  2. Implicarea fetiței în activități care îi solicită intelectul și voința, prin alegerea unor jocuri și îndeletniciri care dezvoltă gândirea, imaginația, creativitatea. Jocuri care adesea sunt considerate a fi mai potrivite pentru băieți sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea intelectuală și emoțională a unei fete. Cel mai important este ca fata să le aleagă pe cele care îi fac o reală plăcere și nu să accepte un lucru sau altul doar pentru a face pe plac părinților.
  3. Cultivarea credinței că aspectul fizic este important pentru o fată, dar nu este cel mai important. Mai mult decât atât, fetelor li se spune adesea că aspectul fizic este important pentru a  plăcea celor din jur și mai ales celor de sex opus. De fapt, este mult mai sănătos să crești în idee că aspectul fizic este important  pentru propria stare de bine și că valorile interioare și bucuriile personale sunt lucrurile care te fac cu adevărat fericită ca femeie. Iar în lumea de astăzi, în care multe dintre femei sunt pur și simplu obsedate de aspectul fizic, e bină se nu se încurajeze fără măsură înclinația naturală a fetelor spre lucrurile ce țin de înfrumusețare și accesorizare.

Bibliografie utilă:

Jody Pawel, Parent’s Toolshop

Jody Pawel şi Urania Cremene, conferinţa Mami, tati, nu o să fiu o feţită toată viaţa. Cum o să fie eu, ca femeie?

Alain Braconnier, Cum să fii un tată bun pentru fiica ta

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan