dreamstime_s_36253024
dreamstime_s_36253024

Nu există coșmar mai mare al unui părinte decât să-și vadă copilul accidentat sau dispărut din neatenția adultului de lângă el! Totul se poate întâmpla, uneori, într-o clipă, de aceea părinții trebuie să-și folosească din plin instinctele, atenția și chiar intuiția pentru a-și proteja copilul de pericole. E drept că mulți dintre noi facem parte din generația ”cu cheia de gât”, dar parcă în ziua de astăzi, copiii cer mult mai multă atenție din partea noastră.

Până când copilul nu crește încât să-l putem lăsa fără griji singur, cu gașca de prieteni, în parc, el are nevoie constantă de supravegherea noastră. Desigur, nu-l putem ține într-o ”bulă de sticlă”, fără să-i dăm șansa să exploreze și să experimenteze pentru a învăța pe cont propriu – oricum copiii sunt curioși prin definiție. Dar înainte de a-i lăsa libertăți potrivite vârstei lui, trebuie să ne asigurăm că știe prin ce pericole poate trece și că ține cont de cele învățate.

Înaintea de a fi lăsat câte puțin pe cont propriu în afara casei, copilul trebuie urmărit ce face în casă ( pe această temă poţi citi articolul ,,Cum evităm accidentele pe care copiii le pot avea în casă’’). Putem începe prin a-i explica ce e real și posibil și ce este ficțiune, ce sunt trucajele și efectele speciale, legat de programele văzute la TV, de exemplu, fie că este vorba despre filme sau despre inofensivele desene animate.

Unele programe pot induce comportamente periculoase, pe care unii copii le imită, imaginându-și că pot scăpa teferi din orice încercare, precum personajul de pe ecran (câte cazuri de copii care au vrut să zboare cu parașuta din cearșafuri, cu pelerina ”magică” de Superman, improvizată dintr-un prosop de plajă sau care s-au crezut Spiderman și au căzut de la înălțime – nu s-au înregistrat la Urgențe!).

O mare atenție trebuie dată riscurilor de accidente rutiere – cel mic poate traversa, din graba de a ajunge la joacă, prin locuri nepermise, poate alerga în faţa maşinii ca să prindă mingea, poate merge cu bicicleta, trotineta sau rolele pe carosabil. Și aici, vorbim tot despre o singură clipă de neatenție fatală! Totul poate fi prevenit dacă îi dăm exemplul personal de a nu traversa aiurea, îi arătăm  la ce culoare a semaforului poate trece, pe unde are voie să circule în siguranță – pe aceste teme, pentru cei mai mici, putem inventa chiar joculețe sau mici scenete educative cu propriile lui jucării …

Nemaivorbind că un copil nu are ce să caute pe ghidonul bicicletei, pe moped sau pe motocicletă! Cât privește mersul în siguranță cu bicicleta, skate-ul, rolele sau cu trotineta, copiii, chiar și adolescenții, au nevoie de căști de protecție, cotiere și genunchere. O căzătură aparent ușoară îi poate ”trage pe dreapta” de la joacă pentru cel puțin o lună, cu mâna sau piciorul în ghips sau atele!

Odată ieșiți în locurile de joacă din parcuri, copilul lăsat nesupravegheat se poate accidenta ușor, deși spațiul e special amenajat pentru cei mici – poate sta în dreptul unui leagăn din fier, aflat în plină viteză, poate fi lovit la toboganul acoperit pentru că ”a uitat” să coboare până la capăt și i se pare amuzant să stea în calea altor copii, poate să cadă de sus, din locul de cățărat etc.

De asemenea, trebuie verificate toate ”atracțiile” locului de joacă, înainte ca cel mic să le folosească – să nu fie stricate, rupte, slăbite din șuruburi ș.a. Cei mai năzdrăvani pot fi tentați să se urce în copaci sau, uneori, să se apropie periculos de mult de lacul din parc, sau chiar să încerce să se urce singur în barcă, acolo unde există așa ceva.

La nisipar sau pe iarba unde se joacă fotbal, trebuie observat să nu fie mizerie lăsată de câinii fără stăpân, pentru că așa se transmit cel mai repede boli precum toxocara, care dă simptome foarte neplăcute și necesită după aceea tratamente îndelungate.

Nici la grădiniță sau la școală, deși sunt supravegheați, teoretic permanent de câte cineva responsabil, copiii nu sunt în afara pericolului. Dacă știm că avem un copil foarte activ, chiar hiperkinetic, predispus la accidentări, se poate discuta despre atenție sporită acordată în cazul lui, din partea educatoarei sau a învățătorului.

În pauze, la școală, copiii au tendința să alerge neatenți de colo – colo, să se ia la ceartă din nimic și să se îmbrîncească, fără să se gândească la eventuale loviri, căzături sau dinți sparți din greșeală! De asemenea, cel puțin copiii de clase mici, nu ar trebui să aibă la ei telefoane sau gadget-uri scumpe, pentru că le pot pierde sau strica ușor.

Cei mici, de ”grădi”, pot avea obiceiul prost să muște la supărare sau să arunce cu jucării în ceilalți, ceea ce a dus, uneori, la situații cu vânătăi și lacrimi sau, mai rău, cu vizite la spital. Aici, un rol important îl au adulții responsabili cu supravegherea copiilor, dar și educația de acasă este esențială!

”Job-ul” de părinte nu are orar și nici pauze de cafea! A fi părinte implică o mare răspundere față de copiii noștri. Este imposibil să-i ținem permanent de mână și astfel să nu învețe mai nimic pe cont propriu, dar, înainte de a-i lăsa să-și încerce puterile și să se avânte în tot felul de aventuri, trebuie văzut dacă au destule abilități de motricitate, dacă se descurcă în numite situații și dacă au crescut suficient pentru a-i lăsa, încet – încet, să-și ia zborul…

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan