adult-caucasian-child-daughter-41316
adult-caucasian-child-daughter-41316
Autor:
Otilia Mantelers: expert în parenting

Este binecunoscut faptul că imediat după naștere, mama trece prin niște schimbări hormonale uriașe, care o fac mai vulnerabilă emo’ional. Astfel, multe femei se tem că nu sunt mame bune, că nu pot avea griijă de copilul lor, că nu își mai pot recupera silueta, că nu își pot relua viața liberă de dinainte etc. Pe măsură ce devin tot mai competente în a avea grijă de copilul lor, multe dintre noi (aici mă includ și eu) avem tendința să ne judecăm soții pentru cum se poartă cu bebelușul: fie nu ne place cum îl îmbracă sau îl ține în brațe, fie ni se pare că se joacă prea zgmotos cu el sau că nu știu să îi facă băiță, fie nu ne place că nu îi dau atenție de calitatea cerută de noi. Această critică, verbală sau non-verbală este dureroasă pentru tată. El simte că nu este bun și, de aceea, se retrage, de teamă că ceea ce face nu e bine pentru copil. Dinamica pe care am descris-o îl privează pe copil de relația minunată cu tatăl și pe tată de bucuria de a contribui la o relație de atașament frumos și securizant cu copilul său. Sentimentul acesta de neputință parentală, tatăl îl duce și în relația de cuplu, în calitatea sa de soț/iubit. Pe lângă faptul că se simte inutil, el se poate simți și gelos pe copil, fiindcă nu mai primește atenție de la partenera lui așa cum se întâmpla înainte de nașterea bebelușului. Tatăl nu îndrăznește să își exprime această gelozie, de teamă că nu e ok să simtă așa. Acest lucru poate constitui un alt factor prin care tatăl se poate retrage din relația cu mama, fie muncind mai mult la serviciu, fie căutându-și un hobby, fie uneori, chiar o relație extra-conjugală. Și relația sexuală suferă, ea fiind în majoritatea cuplului mai rară și mai puțin pasională ca la început.

Ce putem face să nu ne pierdem relația și intimitatea cuplului?

Cuvintele cheie sunt: ritualuri, timp împreună prestabilit, atenție unul față de celălalt. Mulți dintre noi duc dorul spontaneității relației de cuplu de dinainte de copil, când ne doream unul pe celălalt, tânjeam să fim împreună și ieșeam în oraș fără să avem ceva planificat. E important să acceptăm că o anumită parte a relației nu va mai fi spontană, deoarece copilul are nevoie multă de noi în primul an de viață. Iată câteva exemple de ritualuri pe care le putem planifica:

• Dimineața să avem împreună 10 minute în care vorbim unul cu celălalt despre noi, separat de copil.
• O dată la două/trei săptămâni ieșim la o cină noi doi, în timp ce copilul stă cu bona sau bunicul. E important să o trecem în calendar, fiindcă așteptarea acestui moment îl face mai plăcut și ne ține conectați unul la celălalt.
• O dată pe zi ne trimite un sms care nu este despre copil, ci unul în care oferim celuilalt atenție, un compliment pentru ceva ce a făcut pentru noi, a realizat la serviciu sau, pur și simplu îi spunem că ne e dor de el.
• Putem lăsa un post-it pe laptop-ul partenerului pe care am scris „te iubesc”.
• O dată la două săptămâni ne oferim unul celuilalt un timp special. Spre exemplu, azi îi spun partenerului că facem ce vrea el timp de 20 de minute, iar eu particip cu entuziasm, chiar dacă activitatea propusă este vizionarea unui meci de fotbal.
• O plimbare pe jos prin cartier o dată la două zile.
• O plimbare prin pădure sau cu bicicleta o dată pe săptămână.
Așadar, micile ritualuri, chiar dacă sunt planificate, ne țin iubirea vie și relația frumoasă. Iar dacă ne simțim împotmoliți și nu mai găsim o cale unul către celălalt, nu este nicio rușine, este un lucru care apare des și care poate fi reparat. Eu încurajez foarte tare ca în acel moment, cuplul să caute ajutor de la un terapeut, care îi poate ghida pe cei doi să se regăsească unul pe celălalt.

 

Bibliografie
Perel, Esther, Inteligența Erotică, Curtea Veche Publishing, 2011
Hendrix, Harville & LaKelly-Hunt, Hellen, Primește iubirea pe care o dorești – Ghid pentru cupluri, Ed. Herald, 2015

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan