Autor:
Sorina Petrica: psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental, Mind Institute

Copiii cu ADHD au un profil atipic de dezvoltare, ceea ce înseamnă că mintea lor funcţionează diferit de cea a copiilor care se încadrează în profilul tipic. În consecinţă, pentru a-i ajuta să înveţe şi să se dezvolte conform potenţialului pe care îl au, părinţii au nevoie să ştie cum să le asigure un mediu propice de învăţare, care să ţină cont de specificul lor de funcţionare.

Ce pot face ca părinte pentru a sprijini dezvoltarea copilului meu cu ADHD?

Defineşte “tulburarea” copilului drept “o problemă cu atenţia şi răbdarea” fără a-i eticheta persoana: ex.: “Andrei are o problemă de atenţie şi de răbdare” şi nu “Andrei e bolnav sau hiperkinetic sau impulsiv”. Şansa unui copil cu ADHD de a se dezvolta conform potenţialului de care dispune depinde într-o foarte mare măsură de atitudinea pe care adulţii, părinţii şi educatorii, o au faţă de tulburarea sa. Cea mai frecventă greşeală pe care părinţii o fac este să asocieze identitatea copilului cu dificultăţile pe care acesta le are. Această abordare vă limitează şansa de a  conştientiza alte resurse, abilităţi şi competenţe pe care le are copilul şi îl învăţaţi în timp să se privească şi să se definească doar prin prisma dificultăţilor sale.

Oferă-i copilului un context structurat care să îl ajute să funcţioneze cât mai bine. Rutinele (secvenţe de acţiuni care se desfăşoară în fiecare zi în aceeaşi ordine) şi regulile formulate corect (care-i comunică copilului ce anume are de făcut într-o anumită situaţie) reprezintă două instrumente utile. Rutinele şi regulile îi oferă copilului cu ADHD predictibilitatea de care are nevoie pentru a se dezvolta corespunzător. Cele mai importante sunt: rutina de dimineaţă, de efectuare a temelor, de tranziţie de la o activitate care îi place la alta impusă (ex. de la joacă la teme), de masă, de seară.

Oferă-i copilului un mediu adecvat de învăţare care să ţină cont de modul său particular de funcţionare. Există o serie de dificultăţi specifice copiilor care au ADHD.

Dificultăţi în urmărirea instrucţiunilor – „Pare să nu asculte ce i se spune/cere”.

  • Obţine atenţia copilului înainte de a-i da instrucţiunile prin asigurarea unei proximităţi spaţiale  sau prin stabilirea contactului vizual.
  • Formulează instrucţiunile într-o manieră simplă, la obiect. Instrucţiunile trebuie să indice concret comportamentul dorit şi să nu fie vagi. O instrucţiune concretă  de tipul „Aspiră covorul!” este mai eficientă decât instrucţiunea „Fă-ţi curat în cameră!,” deoarece prima specifică exact comportamentul, a doua instrucţiune are un caracter mai vag.
  • Dă o singură instrucţiune.
  • Împarte sarcinile complexe în subsarcini scurte şi încearcă să le combini cu alte activităţi alternative. De exemplu, copilul poate rezolva 5 exerciţii de matematică, iar apoi să coloreze o figură geometrică.
  • Propune-i metode variate pentru a exersa o anumită abilitate, pentru a menţine treaz interesul pentru activitatea respectivă. Schimbarea frecventă a metodelor oferă avantajul de a întârzia apariţia obişnuirii. De exemplu, învăţarea literelor sau a cifrelor se realizează când le scrie cu creionul pe hârtie, dar şi atunci când le modelează din plastilină, le scrie cu creta pe tablă sau cu degetul pe nisip. Copiii cu ADHD se obişnuiesc foarte repede cu un stimul (contextul în care îşi desfăşoară activitatea, sarcina pe care o au de efectuat). Pierderea elementului de noutate faţă de un stimul duce la scăderea resurselor atenţionale alocate pentru acea activitate ceea ce afectează modul de performare.
  • Foloseşte recompensele ca mijloc extern de creştere a motivaţiei pentru efectuarea activităţilor impuse.

Ce poţi face pentru a reduce conflictele care apar la momentul efectuării temelor?

  • Stabileşte o rutină de efectuare a temelor care să înceapă în fiecare zi la aceeaşi oră. Momentul ideal pentru efectuarea temelor este imediat după ce copilul a venit de la şcoală. Schimbatul hainelor, servirea mesei oferă timpul necesar de care are nevoie mintea copilului pentru a se relaxa.
  • Planifică o activitate plăcută care să urmeze imediat după finalizarea temelor. În mod evident orice alt beneficiu poate fi obţinut de copil doar după ce părintele stabileşte că tema a fost făcută la un nivel statisfăcător.
  • Alege un loc care să fie adecvat efectuării temelor, fără mulţi stimuli distractori. Liniştea din casă îi oferă şansa de a se concentra mult mai bine.

Referințe:

  1. Barkley,R.(2000).Taking charge of ADHD: The complete, authoritative guide for parents (rev. ed.). New York: Guilford.
  2. Power,T.,Karustis,J. & Habboushe, D. (2001).Homework success for children with ADHD: A family-school intervention program.New York: Guilford.

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan