dreamstime_s_30259596_EDITORIAL
dreamstime_s_30259596_EDITORIAL

Prolog:

De curând, a apărut următoarea știre:

”O clujeancă, mamă a unui bebeluș de 3 luni, a trăit o experiență care i-a lăsat un gust amar, la cinema, la mall (…)”.

Pe scurt, mămica respectivă a trebuit să plătească bilet la film și pentru bebeluș, dar nu cred că asta era, de fapt, știrea. Întrebarea este: cât de mult poți ”gusta” un film când ești cu un copil mult prea mic după tine?

Când devine mersul la sala de spectacol, și pentru părinte, și pentru cel mic, o experiență plăcută?

Mulți am fost martori sau chiar protagoniști la scene de genul: suntem în plină ”acțiune” culturală, totul pare bun și frumos, parcă prea frumos, până când odorul prețios, pe care îl știm cât e de cuminte, vrea apă, pipi sau ”numărul 2”, tocmai s-a speriat de întunericul din sală și o demonstrează din plin, scaunul i-a devenit brusc incomod și trebuie părăsit de urgență în favoarea culoarului, care devine o minunată pistă de alergare cu chiuieli ș.a.m.d.

Evident, copilașul n-are nicio vină!

Când ne hotărâm, totuși, să mergem în familie, pentru prima dată la cinema? E bine de știut că, dacă cel mic are deja 4 ani, teoretic e capabil să stea liniștit în sala obscură, să nu se sperie de sonorul stereo și, ce-i mai important, să înțeleagă ce se petrece pe marele ecran. Mai mult, dacă pe lângă bilet, am cedat și i-am cumpărat și deja clasica pungă de pop-corn și un suc, atunci experiența va fi un succes garantat!

Dar până să ajungem acolo, poate ar trebui să pregătim puțin terenul pentru eveniment și să ținem cont de câteva sfaturi desprinse din atâtea experiențe memorabile ale ”înaintașilor”:

  • Îl observăm întâi în mediul lui ”natural”: cum se comportă când urmărește un film pentru copii la TV sau pe DVD, se poate concentra asupra poveștii, stă captivat până la final, nu se plictisește imediat și ar face orice altceva?
  • Apropo de ceea ce urmează să alegem: doar filme adecvate vârstei copilului, de preferat desene animate, fără ochelarii 3D, atât de la modă, dar care sunt incomozi și obositori; iar ca oră, ideal este dimineața și în timpul săptămânii, când sala e aproape goală, deci nu riscăm să deranjăm prea mulți spectatori;
  • Până să ajungem acolo, îi explicăm celui mic că unde urmează să mergem va fi aproape întuneric în sală, că nu e voie să vorbim tare și să facem gălăgie, să alergăm de colo-colo, să foșnim ambalaje etc.
  • Putem să ne așteptăm să nu reziste peste o oră și jumătate pe scaun, oricât de palpitant și minunat ar fi ceea ce rulează pe ecran (plus că s-ar putea să vrea la toaletă, așa că cele mai indicate locuri, pentru etapa aceasta, sunt cele mai apropiate de ieșire); dacă totuși filmul ales e prea mult pentru el, se arată speriat, nu mai are răbdare, mai bine renunțăm și plecăm la locul de joacă din vecinătate.

Cât privește alt gen de spectacole, de teatru, operă / balet, concert – regulile de la cinema ar putea fi aplicate și acolo. Cu diferența că la teatru există, deja, și la noi, piese destinate special celor foarte mici, de la 1 an chiar, pe când la operă sau la balet, vârsta minimă recomandată e ceva mai mare!

Aflăm chiar că un comunicat oficial al Operei Române bucureștene anunță că nu mai este permis accesul copiilor mai mici de șase ani la ONB, cu excepția spectacolelor dedicate lor, unde limita de vârstă este de patru ani!

Desigur, sunt copii și copii: unii,de puțin peste doi ani, care stau fermecați pe scaun mai bine de o oră jumătate, în timp ce sunt alții măricei bine, care ar prefera să facă orice altceva, numai să stea liniștiți în sală, la spectacol, nu!

Cel mai indicat, desigur, este să-i alegem fiecăruia ceva potrivit ca durată, temă, personaje, oră de începere etc. – nu știi cum îl mai convingi a doua oară să pună piciorul la spectacol, după ce l-ai dus ca ”inițiere” într-ale culturii, la o intrigă plictisitoare, cu actori ciudat costumați, cu păpuși sau măști înfricoșătoare sau, mai rău, cu niște doamne și domni care strigau supărați pe scenă și cântau foarte tare!

În loc de epilog: aproape orice gen de spectacol, teatrul, în special,  dar și opera, filmul, circul ș.a., în egală măsură, sunt activităţi foarte importante pentru suflet: dezvoltă fără doar și poate inteligenţa emoţională a copiilor, creativitatea, sunt educative și recreative totodată – reduc stress-ul și relaxează…

Poate că, în calitate de părinte, ai intenții nobile, dorindu-ți să cultivi copilul, de mic, în spiritul artelor frumoase. Totuși, trebuie să te aștepți ca, uneori, acel copil să nu guste deloc și să nu fie atras de spectacol. Dacă ai un astfel de copil, care nu intră nicicum în atmosfera evenimentului, se plictisește de moarte și-i deranjează pe toți din jur în semn de protest, cel mai bine e să mai amâni acțiunea de culturalizare pentru când va fi pregătit.

Poți începe cu pași mici, urmând câteva reguli simple, urmându-ți intuiția și ținând cont de sfaturile celor mai avizați, mai curând, decât de ambiția personală…

Vizionare plăcută!

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan