baby-408262
baby-408262

Ochii mamei încercănați de nesomn, agitația bebelușului și enervantele sale reprize de plâns sunt nu de puține ori consecința colicilor abdominale care dau mari bătăi de cap în primele luni de viață atât sugarului, cât și părinților acestuia. Cel mic plânge și își freacă piciorușele din cauza acestor crampe abdominale, dureroase, numite colici care-i afectează starea generală și evident creează agitație și panică în rândul părinților. Colicile abdominale apar cu precădere în primele trei luni de viață din cauza faptului că sistemul digestiv nu este dezvoltat complet, fapt care duce la prelucrarea dificilă a laptelui, fie matern, fie artificial, și eliberarea unor produși secundari în cursul procesului de digestie care dau balonare, irită nervul frenic și provoacă dureri abdominale micuțului.

Este sau nu colică abdominală?

Nici bine nu vine acasă nou-născutul că apar brusc chinuitoarele colici, care culminează în jurul vârstei de 5-6 săptămâni. Deși nu poate vorbi, bebelușul își arată suferința prin gesturile pe care le face: grimase ale feței, înroșirea feței, îndoirea piciorușelor pe burtică și zvîrcolirea, plânsul violent, strânsul pumnilor. Colicile apar de obicei la o oră, chiar două după ce bebelușul a mâncat, dar pot să apară și în timpul mesei. Iar problema cea mare este aceea că se pot repeta crizele în cursul aceleași zile de mai multe ori. Cum recunoașteți dacă bebelușul are colici? Simplu, puneți mâna pe burtica acestuia, să vedeți dacă este umflată din cauza gazelor acumulate. Dacă plânge mult și dă semne că are dureri e un alt motiv să credeți că sunt colicile de vină. Plânsul bebelușului este un important indiciu, pe care îl folosesc și medicii atunci când diagnostichează colicile. Un sugar cu o stare de sănătate bună, care plânge de mai mult de 3 săptămâni, mai mult de 3 ore pe zi, mai mult de 3 zile pe săptămână, cu o intensitate mare, e clar că luptă cu colici abdominale.

Câteva măsuri menite să înlăture disconfortul bebelușului

Atunci când micuțul nu se mai oprește din plâns, tendința mamei este să-l ia în brațe și să-l legene.  Este adevărat că în contact cu mâinile mamei, bebelușul se mai calmează. Dacă părinții îl mângâie și îi vorbesc, îl ajută pe cel mic. De altfel, bătăile inimii mamei și căldura ei îl pot liniști, de aceea merită să încercați și acest truc. Nu vă repeziți să legănați copilul, că se va învăța așa și apoi greu îl veți dezvăța de  acest obicei, ci mai degrabă luați-l în brațe în poziția fetală. Lipiți-l de piept și masați-l ușor pe spate, dar și pe burtică (în sensul acelor de ceasornic), asta îi va conferi o stare de bine. Important este să-l culcați doar pe o parte, nici pe burtică nici pe spate, dacă vreți ca micuțul să se liniștească. Aveți grijă ca pătuțul bebelușului să fie înclinat la 30 de grade și să-l sprijiniți cu un rulou din prosop sau din pătură și în față și în spate. Puteți să-i schimbați poziția din când în când, trecând de pe o parte pe cealaltă. Aceeași păturică, dar să fie caldă sau o pernă încălzită poate fi aplicată pe burtica celui mic și căldura va acționa ca remediu antispastic.

În ceea ce privește alimentația atât a sugarului, cât și a mamei este necesară puțină atenție. Orarul meselor bebelușului poate fi unul regulat sau poate fi alimentat la cerere, dar să aibă incluse și pauze de alimentație de cel puțin una, două ore. Dacă alăptați, trebuie să fiți atentă la ceea ce puneți în propria farfurie, astfel că pe lângă evitarea grăsimilor, prăjelilor, afumăturilor, mezelurilor, ar fi bine să încercați să ocoliți alimentele care balonează precum: varza, conopida, fasolea uscată, prunele, strugurii. Nici cafeaua, ciocolata, alcoolul nu sunt indicate, întrucât joacă și ele un mic rol în apariția și accentuarea colicilor. Dacă sunteți nevoită să luați medicamente, întrebați mai întâi medicul. La fel și dacă vreți să-i administrați celui mic medicamente care diminuează disconfortul abdominal; rugați medicul de familie sau pediatru să vă prescrie produsul (având în vedere că sunt multe de acest gen pe piață) și dozele care trebuie administrate. Există și ceaiuri de plante împotriva colicilor care pot fi consumate atât de mamă, cât și de bebeluș, în special cele pe bază de mușețel, chimen, fenicul, anason, dar fără a adăuga zahăr în ele. Nu uitați însă că cel mai bun medicament îl reprezintă starea calmă și blajină a părinților. Se știe că sugarul preia stările de spirit ale mamei, așa că panica, nervozitatea, agitația, neliniștea, nu-și au locul și nici rostul. Muzica de liniștire, plimbările în aer liber sau cu mașina, băița de seară, jocuri și jucării care să-I distragă atenția, puțină veselie din partea adulților și cel mic va trece cu bine de perioada chinuitoarelor colici.

Surse:

http://www.sfatulmedicului.ro/Colici-si-alte-tulburari-digestive-la-copii/colicile-la-sugari_202

http://dr.herdea.ro/medicale/48/colicile_sugarului

http://www.pediatrucluj.ro/2010/11/26/colicile-abdominale/

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan