dreamstime_s_15793245
dreamstime_s_15793245

Poveştile există din cele mai vechi timpuri, odată cu apariţia omului. La început au circulat doar sub formă verbală, continuând cu reprezentarea grafică (sub formă de desene), găsite în peşterile în care trăiau primii oameni. Odată cu apariţia scrierii, înţelepciunea populară a fost transmisă generaţiilor următoare  inscripţionată pe tăbliţe, papirusuri sau, mai târziu, pe banala foaie de hârtie. Poveştile sunt cu adevărat nemuritoare.

Rolul poveştilor în dezvoltarea psihică armonioasă a copiilor este demult semnalat de psihologii din întreaga lume. Basmele nu sunt simple înşiruiri de cuvinte menite a ţine copilul liniştit, ci adevărate instrumente educative prin care părinţii le stimulează curiozitatea intelectuală, le dezvoltă creativitatea şi imaginaţia dar, mai ales, dezvoltă şi consolidează relaţia de iubire dintre părinte şi copilul său.

Poveştile reprezintă modul prin care copilul învaţă să se raporteze la mediul înconjurător, capătă noţiunea de apartenenţă la familie, învaţă concepte care ar rămâne altfel doar noţiuni abstracte.  Un studiu al cercetătorilor americani, efectuat asupra celor mai săraci copii din ţările Africii, a demonstrat că până şi cei cărora nu li se citise o poveste în viaţa lor îşi inventau propriile poveşti. Chiar dacă nu înţelegeau nici măcar termenul „basm”.  S-a stabilit astfel că, pentru copiii mai mari de doi ani,  crearea propriilor poveşti reprezintă un indice de sănătate mintală optimă. Iar dacă micuţul nostru nu o face nici măcar la 3, 4 ani, ar trebui să fie un semnal de alarmă care să ne trimită la un consult de specialitate din partea unui psiholog specializat pe grupa de vârstă a copilului.

Din cea mai fragedă pruncie, copilul învaţă prin imitarea părinţilor. Să ne imaginăm însă cum am putea să-l învăţăm despre lupta dintre bine şi rău oferindu-i exemple concrete în casă, de exemplu bătându-ne între noi sau cum să se ferească de oameni mincinoşi minţindu-ne între noi şi atrăgând copilului atenţia asupra acestor comportamente negative. Ar fi calea cea mai sigură de destabilizare emoţională a copilului pe termen lung. Însă avem nevoie de modele de comportament negative, care să fie atribuite cuiva, la nivelul de înţelegere al micuţului. Aici intervin personajele din poveste. Zmeului, Căpcăunului sau Mumei-pădurii  li se pot atribui orice defect uman, orice comportament negativ pe care copilul nostru învaţă să-l recunoască şi cum să acţioneze pentru a-l combate, ce strategie de viaţă să adopte pentru ca binele să învingă răul şi în viaţa de zi cu zi.  În copilărie, prin poveşti copilul îşi exprimă sentimentele iar cu ajutorul personajelor, cu care se identifică,  îşi crează propriile valori şi modele de comportament în viaţă ca adult.

Prin intermediul personajelor din poveste copilul învaţă că trebuie să respecte sfatul părinţilor pentru a fi ferit de pericole, învaţă că lumea e guvernată de reguli şi principii pe care trebuie să le accepte şi să le aplice pentru a fi la rându-i acceptat în societate, deprinde anumite comportamente şi abilităţi care îi vor fi utile în momentul în care va deveni din ce în ce mai independent, ieşind de sub tutela părintească.

Oamenii de ştiinţă susţin că, până la vârsta de trei ani, copiii noştri dobândesc 80% din cunoştinţele şi deprinderile prin care vor acţiona ca adulţi. Iată de ce este crucial ca micuţului nostru să i se prezinte o paletă largă de întâmplări de viaţă, cu ajutorul cărora va recunoaşte mai târziu diverse tipologii de oameni, va reuşi să acţioneze şi să ia cele mai bune şi responsabile măsuri, va anticipa şi îşi va face un plan de acţiune când viaţa îl va supune diverselor provocări. Este rolul nostru de părinte de a-l învăţa să vadă partea plină a paharului, pentru a avea un copil fericit şi încrezător în puterea lui de a învinge dificultăţile vieţii.

 

Bibliografie utilă:
  • Iolanda Mitrofan, Cursa cu obstacole a dezvoltării umane
  • Iolanda Mitrofan, Augustina Ene, Ne jucăm învăţând, învăţăm jucându-ne
  • Francoise Dolto, Ce să le spunem copiilor când sunt foarte mici, când sunt bolnavi, când se bucură, când sunt trişti

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan