Este foarte important să alegi poveştile potrivite vârstei copilului tău, altfel nu faci decât să obţii efectul contrar celui dorit. Nu vrei să sădeşti în sufletul micuţului diverse frici sau ideea că, indiferent ce face, sau nu face, dacă soarta a stabilit ca un lucru să se întâmple, acesta chiar se va întâmpla, aşa cum ar putea înţelege copilul din povestea cu drobul de sare, scrisă de Ion Creangă, dacă i-ai citi-o micuţului prea devreme.

Între nouă luni şi doi ani, copilul începe să aprecieze cărţile de poveşti cu ilustraţii. Alege-i-le pe acelea care au poze vesele, frumos şi viu colorate, care imită cel mai bine reprezentările reale. Preferă poveşti cu animale iubite de copii: elefanţi, căţei, pisici, pe care copiii deja le cunosc de la grădina zoologică sau de la televizor. Astfel, mesajul transmis de poveste este mai uşor de înţeles şi asimilat de către prichindel. Ele trebuie să fie scurte, cu un mesaj simplu, pentru a putea fi urmărite până la capăt.

Între doi şi patru ani, paleta cărţilor de poveşti se diversifică, copiii putând urmări desfăşurarea unei acţiuni mai lungi, cu mai multe personaje, atât bune cât şi rele. Ai însă grijă ca povestea să nu aibă personaje înfricoşatoare, este vârsta la care copilul dezvoltă cel mai uşor diverse temeri. Evită mai ales poveştile ale căror personaje mor, copiii nu înţeleg încă acest concept şi nu fac bine diferenţa dintre poveste şi realitate. Ei se ataşează emoţional de personajele basmului, suferă şi se bucură alături de el şi nu poate accepta fără a fi traumatizat faptul că lupul a mâncat iezii caprei sau că mama şi-a abandonat puiul bolnav pentru a oferi mai multe şanse de salvare celorlalţi pui. Ai de ales între a găsi poveşti cu „happy end”, a-ţi crea propriile poveşti sau a modifica conţinutul actual al majorităţii poveştilor, cu riscul de a primi reproşuri că i-ai minţit, atunci când copilul ajunge în colectivitate şi descoperă conţinutul adevărat al basmului. Îi poţi însă explica că acele poveşti au fost scrise într-o perioadă când omenirea se confrunta cu mari pericole, precum foamete, epidemii sau războaie, oamenii se luptau zi de zi pentru a supravieţui iar copiii trebuiau să înveţe rapid cum să recunoască şi să se ferească de aceste pericole.

Peste vârsta de patru, cinci ani, îţi stau la dispoziţie toate cărţile care ţi-au încântat copilăria. Începe cu poveştile clasice ale Fraţilor Grimm, Charles Perrault, trecând apoi la Poveştile nemuritoare sau romane precum Fram, ursul polar, Mihail, câine de circ, ca să dau doar câteva exemple. Pe măsură ce copilul creşte şi învaţă să citească, petrece timp de calitate alături de el, încurajându-l să îţi citească el ţie romane precum Tarzan, Moby- Dick, Cireşarii sau Harry Potter. Nu uita că micuţul învaţă imitând şi trebuie să te vadă citind la rându-ţi cărţi. Pentru copilul care de-abia învaţă să citească alege-i cărţi cu scris mai mare, cu reprezentări grafice hazlii, cu mult dialog şi fără descrieri plictisitoare, care să îl determine să abandoneze cartea fiindcă „nu mai începe odată acţiunea”. Seria Jurnalul unui puşti nu ar trebui să îţi lipsească din bibliotecă.

Poate cel mai important lucru este faptul că micuţul învaţă alături de ambii părinţi cum să devină empatic cu lumea din jur, să îşi manifeste sensibilitatea şi afectivitatea. Rolul tatălui este hotărâtor.  Citindu-i seara poveşti puştiului lui, nu numai că dezvoltă legătura afectivă dintre el şi copil, ci îl învaţă că este bine să îşi exprime sentimentele chiar şi mai târziu, ca bărbat în toată firea, ceea ce îi va conferi copilului său, la maturitate,  toate şansele de a avea, la rândul lui, o familie fericită.

Bibliografie utilă:
  • Iolanda Mitrofan, Cursa cu obstacole a dezvoltării umane
  • Iolanda Mitrofan, Augustina Ene, Ne jucăm învăţând, învăţăm jucându-ne
  • Francoise Dolto, Ce să le spunem copiilor când sunt foarte mici, când sunt bolnavi, când se bucură, când sunt trişti

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan