http://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-photo-woman-little-girl-shopping-clothes-choosing-trying-dress-garment-supermarket-image39966705
http://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-photo-woman-little-girl-shopping-clothes-choosing-trying-dress-garment-supermarket-image39966705
autor Autor:
Urania Cremene: Parenting Trainer & Coach - Parent’s Toolshop Inc. SUA

De cele mai multe ori, mamele sunt acelea care aleg vestimentația copilului lor. Cu cei mai mulți dintre copii, asta continuă până în perioada adolescenței, chiar. Pur și simplu, mulți copii nu par a avea vreo preferință, sau ceea ce îmbracă pare a le fi indiferent. Alții, pe de altă parte, încep să-și exprime foarte curând preferințele în ceea ce privește aspectul lor fizic, iar pentru majoritatea, perioada adolescenței vine cu schimbări mari de aspect, care de multe ori creează certuri în familie. Din orice tabără ai face parte ca părinte, sau dacă vrei să te pregătești pentru anii care urmează, îți expun mai jos câteva cazuri ale părinților cu care am discutat și ce-ai putea face și tu, în această situație.

Băiatul meu avea mai puțin de 4 ani, când începuse deja să aibă opinii clare cu privire la ceea ce încercam să pun pe el. Îi plăceau numai tricourile fără guler, nu suporta cămășile și erau anumiți pantaloni pe care îi refuza cu desăvârșire. Nu puteam să merg întotdeauna la cumpărături cu el, în plus primeam foarte multe haine, pe care nu voia să le îmbrace. L-am catalogat a fi fițos în materie de îmbrăcăminte și mă amuzam cu soțul meu că nici o fată nu ar face mai multe mofturi, a povestit o mamă.

Această mamă s-a trezit în situația în care cele mai multe haine pe care băiatul ei le avea nu vor fi purtate și era împinsă mereu de fiu să-i cumpere altele. În aceeași situație s-a aflat și mama unei fiice de 7 ani, care își dorea toate perechile de pantofi din magazinele în care mergea cu mama ei. Fiind la rândul ei o femeie elegantă, mama s-a bucurat inițial să constate că fiica ei are gust și o interesează aspectul ei fizic… dar, în curând, a realizat că pantofii fiicei costă la fel de mult ca ai ei, și că nu mai poate plăti pentru acest lux.

Un alt părinte se plânge că fiul lui adolescent poartă niște freze pe care el le consideră a fi indecente, că pantalonii îi atârnă, că nu iese din bascheți și toate tricourile sunt pictate manual, de copil, cu scene din jocuri video. După ce s-au ciondănit niște vreme, băiatul părea că s-a conformat, pentru a afla părintele că, de fapt, își schimba hainele la un prieten, sau în toaleta școlii, și că hainele decente erau purtate doar „de gura părinților”.

Pentru a putea gestiona mai ușor situațiile de mai sus – și altele, pe aceeași temă, iată ce-ar fi bine să știi: aspectul fizic pentru un copil este foarte important, pentru că reprezintă felul lui de a se arăta lumii. Este parte din personalitatea copilului și îi oferă încredere fie pentru că este diferit – dacă asta își dorește, fie să fie la fel – dacă încă încrederea de sine nu este bine conturată, sau este în perioada în care dorește să se integreze într-un grup, sau să urmeze anumite modele.

Pentru ca stima de sine a copilului să nu fie știrbită, eu îți propun să-ți lași copilul să se îmbrace cum dorește, cu respectarea câtorva limite, pentru ținuta aleasă:

  • să fie adecvată cu vremea de afară (să nu iasă în tricou la 5 grade) – sănătatea copilului este importantă;
  • să fie adecvată cu evenimentul  – decentă (dacă asta este important pentru un părinte), în sensul în care nu te duci în pantaloni scurți la biserică, după o anumită vârstă, sau la școală în bluze transparente;
  • să existe o limită a hainelor cumpărate de către părinți, limită care ar trebui discutată cu copilul (câte perechi de pantofi, tricouri etc).

Când copilul exprimă anumite preferințe, respectați-le, dacă pot fi respectate. De exemplu, dacă nu dorește să poarte cămăși sau tricouri cu guler, negociază să poarte cămășile și tricourile pe care le are, dacă le scoți gulerul. Dacă nu poartă blugi, pentru că i se par incomozi, cumpără reiați, care au un material mai moale. Dacă își personalizează hainele (le taie, le pictează sau coase mărgele pe ele), bucură-te! Vrea să fie diferit și asta denotă stimă de sine. În loc să interzici, spune-i ce poate face, învață-l, coase sau pictează cu el, sau mergeți împreună la un atelier pentru așa ceva.

Asta înseamnă, pe cale de consecință, că dacă un copil alege o ținută care nu se asortează, sau o bluză pe care tu, ca părinte, o găsești nepotrivită, poți spune copilului tău asta, cam așa: „După gustul meu, ținuta ta nu se asortează, sau această bluză este foarte stridentă. Unora dintre oameni sau unora dintre colegii tăi li s-ar putea părea ciudat, sau caraghios (dacă alege să poarte casca de protecție de la bicicletă în clasă – ceea ce s-a mai văzut). Dar sunt hainele tale și e alegerea ta cum te îmbraci”.

Dacă hainele pe care le alege sunt indecente sau nepotrivite pentru un eveniment, spune-i copilului undepoate purta acele haine, nu că ar trebui să se schimbe. De exemplu: „Văd că porți o fustă foarte scurtă și te pregătești să pleci la școală. Această fustă este foarte potrivită pentru ieșirile împreună în oraș, sau când ieși cu prietenele tale, după școală. Cred că ceva mai comod și care să atragă mai puțin privirile, ar fi mai potrivit, pentru școală, ce crezi?”

Când dorințele copilului cresc la număr, chiar dacă bugetul nu ar fi o problemă, limitarea hainelor este, totuși, o idee bună, pentru a învăța copilul noțiunea de cumpătare. Poți spune ceva de genul: “Știu că-ți place această pereche de pantofi. Și mie îmi place și eu, la rândul meu, aș vrea foarte multe lucruri pe care nu pot să mi le cumpăr. Ar trebui să am propriul magazin acasă și n-am mai avea loc pentru nimic altceva! (umorul funcționează, de cele mai multe ori). Sunt dispusă să-ți cumpăr 2 perechi de pantofi pe sezon, și le vom alege împreună. Dacă îți dorești a treia pereche, aș vrea să discutăm la ce ești dispusă să renunți, pentru a o obține, sau cum ai putea să strângi bani pentru ea”.

Ca o concluzie: hainele sunt parte din felul în care un copil alege să se arate lumii, și asta face parte din personalitatea lui. Lasă-ți copilul să se îmbrace cum dorește, în câteva limite și negociază, discută, în loc să ameninți, sau să te enervezi. Fiecare vârstă vine cu gusturile ei și pantalonii cu turul lăsat de acum nu vor rămâne așa, la 25 de ani. Păstrează stima de sine a copilului tău ridicată, fiindcă, deși nu ți-o va arăta, se va simți rănit să-i critici aspectul.

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan