autor Autor:
Bogdana Bursuc: psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental, Mind Institute

Ce mai frecventă reacţie pe care noi adulţii tindem să o avem, atunci când este vorba de comportamentele agresive este etichetarea copiilor. Etichetele sunt folosite în mod eronat ca explicaţii pentru comportamentele problematice şi descurajează intervenţia pentru rezolvarea problemei. De exemplu spunem: copilul aruncă cu jucării în alţi copii pentru că este agresiv şi este agresiv pentru că aruncă cu jucării în alţi copii (definiţie circulară). În această situaţie, suntem tentaţi să considerăm că nu există nici o soluţie pentru modificarea acestui comportament agresiv (aruncă cu jucării în alţi copii), deoarece el se datorează faptului că copilul este agresiv. Etichetele pot fi folosite doar pentru a denumi o clasă de comportamente, dar aceste comportamente trebuie identificate şi descrise specific atunci când se doreşte modificarea lor. Atunci când spunem despre un copil că manifestă comportamente agresive ne referim la următoarele aspecte:

  • Ameninţă, intimidează, ironizează pe alţii;
  • Manifestă agresivitate fizică faţă de alţii;
  • Distruge bunurile celorlalţi;
  • Încalcă drepturile celorlalţi.

Comportamentele agresive cele mai frecvente care apar la vârsta preşcolară sunt: lovirea unui alt copil, împingerea sau smulgerea un obiect din mână.

Manifestarea comportamentelor agresive este o etapă comună tuturor oamenilor în primii ani de viaţă. În lipsa unor abilităţi de exprimare a emoţiilor de disconfort (frică, furie etc.) copiii mici folosesc exprimarea prin intermediul comportamentelor agresive. Pe măsură ce copiii cresc şi achiziţionează limbajul (perioada 2-4 ani) se constată o scădere a manifestării comportamentelor de agresivitate fizică şi o creştere a celor de agresivitate verbală care se manifestă prin certuri de la jucării sau alte obiecte. Scăderea comportamentelor agresive în această perioadă se datorează mai multor factori:

  • achiziţiile importante pe care copiii le fac la nivelul limbajului permit exersarea unei modalităţi mai constructive de exprimare a frustrării şi emoţiilor de disconfort.
  • dezvoltarea empatiei, a abilităţii de a amâna gratificarea şi înţelegerea perspectivei celorlalţi conduc la o creşterea  toleranţei la frustrare, dezvoltarea abilităţilor de autoreglare emoţională.

Comportamentele agresive manifestate de copii semnalează prezenţa unui deficit. Ele reprezintă un feedback pentru părinte privind nivelul achiziţiilor dobândite până în momentul respectiv şi a lucrurilor pe care le mai are de învăţat.

Comportamentele agresive la această vârstă:

  • Semnalizează o nevoie a copilului pentru care acesta nu a învăţat încă o metodă care să îi ofere soluţia – gratificarea nevoii.
  • Semnalizează un deficit de abilitate – copilul nu stie cum să facă comportamentul acceptat social şi ca urmare testează diferite comportamente pentru a vedea eficienţa lor în gratificarea nevoii.
  • Arată nivelul de dezvoltare a abilităţilor sociale şi emoţionale achiziţionate. În acest sens, manifestarea reacţiilor agresive ascunde un deficit de abilităţi precum: de gestionare a emoţiilor de furie, frică, ruşine, plictiseală, de gestionare a conflictelor şi rezolvare a problemelor cu care se confruntă.
  • Indică nevoia unor contexte noi de învăţare.

Ce să facem: vezi articolul Cât de sociabil este copilul meu

Referinţe:

  1. Coie, J. D., Dodge, K. A. (1997), Aggressionand antisocial behavior, in Handbook of ChildPsychology, Vol. 3: Social, emotional andpersonality development, ed W. Damon, N.Eisenberg, 5th edition, in press.
  2. Fabes, R. A., Eisenberg, N. (1992). Young children’s coping with interpersonal anger. Child Development,  63,116–128.
  3. Hastings PD, McShane KE, Parker R, and Ladha F. 2007. Ready to make nice: parental socialization of young sons’ and daughters’ prosocial behaviors with peers. J Genet Psychol. 168(2):177-200
  4. Nangle D.W., Erdley C.A., Carpenter E.M., Newman J.E. (2002), Social skills training as a treatment for aggressive children and adolescents: a developmental–clinical integration. Aggression and Violent Behavior, 7, 169–199.
  5. Petrovai, D., Petrica, S., Preda, V., Branişteanu, R. (2012).Pentru un copil sănătos emoţional şi social: ghid practic pentru educatorul care construieste incredere!, Ed.V & I INTEGRAL, Bucureşti.

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan