Autor:
Sorina Petrica: psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental, Mind Institute

Adolescenţa este perioada dintre copilărie şi vârsta adultă în care copiii trăiesc o serie importantă de schimbări fizice şi psihologice care facilitează asumarea rolului de adult.

O parte dintre comportamentele agresive manifestate la vârsta adolescenţei se datorează unei insuficiente dezvoltări a abilităţilor sociale. Studiile arată că dincolo de nivelul competenţelor sociale pe care adolescenţii le-au achiziţionat pe parcursul copilăriei nivelul de agresivitate la această vârsta este foarte mult influenţat de transformările care au loc în organismul lor şi în special la nivelul creierului.

Cum se dezvoltă creierul în adolescenţă?

Creşterea nivelului de hormoni sexuali în adolescenţa timpurie (pubertate) poate genera un nivel ridicat de iritabilitate. Secreţia de testosteron, accentuează starea de nerăbdare şi iritabilitate, ceea ce implicit conduce la creşterea nivelului de agresivitate.

Creierului înregistrează în timpul adolescenţei o a doua etapă importantă de „creştere”.  Pe de altă parte există o dezvoltare nesincronizată între creierul emoţional şi ariile corticale care se ocupă de gândirea logică care îi ajută să interpreteze comportamentul celorlalţi, să anticipeze consecinţele propriilor reacţii sau ale celorlalţi. Sub influenţa modificării nivelurilor neurochimice, adolescenţii sunt atraşi tot mai mult de situaţii noi, reacţionează mai puternic la situaţii stresante şi sunt mai înclinaţi spre reacţii emoţionale negative.

Cum gândeşte mintea la adolescenţă?

Sub impactul acestor modificări cerebrale, adolescenţii procesează informaţia diferit faţă de adulţi. În timp ce adulţii de regulă folosesc pentru a răspunde la situaţiile dificile de viaţa cu care se confruntă centrii gândirii logice şi ai limbajului, adolescenţii folosesc amigdala (creierul emoţional care este responsabil de reacţia la pericol). În consecinţă, adolescenţii sunt mult mai înclinaţi să răspundă emoţional la situaţiile cu care se confruntă,  le este mult mai dificil să îşi găsească uşor cuvintele pentru a-şi exprima emoţiile de disconfort sau tind să reacţioneze impulsiv fără să ia în considerare consecinţele acţiunilor lor.

Una din marile provocări cu care se confruntă adolescenţii, care rezultă din schimbările care apar la nivel cerebral este dificultatea de a identifica modul în care se simt ceilalţi. De exemplu, adesea ei pot confunda tristeţea cu furia. Această inabilitate de a identifica emoţiile lor şi ale celorlalţi ridică mari probleme în interacţiunea cu ceilalţi.

Un alt aspect care poate fi relaţionat cu agresivitatea la această vârstă este influenţa grupului de prieteni.  Apartenenţa la o gaşcă cu norme antisociale  îi poate încuraja pe adolescenţi să se modeleze reciproc într-un mod indezirabil.

Ce poţi face să ajuţi adolescentul?

  • Ajută-ţi adolescentul să înţeleagă că schimbările în starea lui de dispoziţie au sens şi reflectă schimbările fireşti care se produc în creierul său. Oferă-i oportunităţi de a împărtăşi cu tine emoţii pe care le simte întrebându-l deschis cu se simte.
  • Dezvoltaţi împreună scenarii pentru diferite situaţii sociale dificile şi exersaţi prin joc de rol gestionarea adecvată a lor.
  • Încurajează adolescentul să analizeze critic situaţiile în care şi-a pierdut controlul
  • Exersează cu adolescentul cât mai multe exerciții de vizualizare a consecinţelor propriului comportament.
  • Stabileşte limite clare şi aplică consecinţe logice pentru încălcarea lor.
  • Invită-i prietenii acasă şi implică-i în activităţile familiei. Astfel aveţi sanşa să vă cunoasteţi mai bine şi să stabiliţi o relaţie.

Ce să nu faci

  • Nu-i critica prietenii. Ori de câte ori faci asta este ca şi cum l-ai critica pe el. Prietenii pe care el şi-i alege reflectă modul în care copilul se vede pe el în acel moment.
  • Nu renunţa la supraveghere. Deşi au nevoie şi solicită cât mai multă autonomie, lipsa de supraveghere la acestă vârstă poate avea consecinte pentru el pe termen lung.
  • Nu-l critica, nu-i da  sfaturi, nu-i ţine morală.

Referințe:

  1. Feinstein, S. (2004). Secrets of the Teenage Brain. Research-based Strategies for Reaching & Teaching Today’s Adolescents. San Deigo, CA: The Brain Store.
  2. Spear, L. P. (2000). The adolescent brain and age-related behavioral manifestations.Neuroscience and Biobehavioral Reviews, 24(4), 417-463.
  3. Spear, L. P. (2010). The Behavioral Neuroscience of Adolescence. W.W. Norton: New York.
  4. Spear, L.P. (2000). Neurobehavioral changes in adolescence. Current Directions in Psychological Science, 9(4):111-114.
  5. Susman, E. J., & Dorn, L. D. (2009). Puberty: its role in development. Dans R. M. Lerner & L. Steinberg (Eds.), Adolescent psychology, third edition (Vol. 1: Individual bases of adolescent development pp. 116-151). Hoboken, NJ: John Wiley & Sons.

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan