Rahitismul carențial este o boală nutrițională a copilului și adolescentului, cauzată de deficitul de vitamina D. Consecința rahitismului este mineralizarea incorectă a țesutului osos, cu oprirea în creștere și deformarea oaselor.

Boala se manifestă după vârsta de 3-4 luni, cu o frecvență maximă de apariție între 6-12 luni – dar este posibil să se manifeste în orice perioadă de creștere intensă (primii doi ani de viață, precum și în adolescență), când nevoia de calciu a organismului este crescută. Dacă rahitismul nu se corectează cât timp copilul este încă în perioada de creștere,  deformările scheletale pot rămâne consecințe permanente ale afectării inițiale.

Când crește riscul de apariție a rahitismului?

– la copiii născuți prematur

– la copiii cu greutate mică la naștere

– la băieți, care sunt mai predispuși la rahitism

– în situațiile în care apare deficit de vitamina D al gravidei, care determină un nivel scăzut al nivelului vitaminei D la nou-născut și declanșarea rapidă a bolii

– în situațiile în care copilul este alimentat exclusiv la sân, mai ales după vârsta de 6 luni – din cauza conținutului redus de vitamina D al laptelui matern, care nu acoperă în totalitate nevoile cotidiene ale sugarilor

– când copiii sunt expuși insuficient la soare (radiații ultraviolete) – situație mai frecventă în anotimpurile reci sau în cazul copiilor care locuiesc în orașe poluate

Semnale de alarmă – la ce trebuie să fii atent?

Boala se instalează insidios, existând riscul ca părinții să observe modificările osoase destul de târziu, dar există câteva semnale de alarmă precoce care îți pot atrage atenția în perioada de debut:

– copilul transpiră abundent la nivelul capului

– copilul devine irascibil, nervos, nu poate dormi

– uneori apar crize tetaniforme

Ulterior apar semne clinice osoase, musculo-ligamentare, respiratorii, semne legate de hipocalcemie, printre care:

– deformări ale craniului: craniotabes (craniu moale la palpare), deformarea craniului, închiderea întârziata a fontanelei anterioare, bose frontale

– deformări ale toracelui, coloanei vertebrale și bazinului: torace deformat, evazat, cifoză

– deformări ale oaselor lungi: tumefieri ale extremităților oaselor lungi, membre inferioare în paranteză, fracturi la nivelul radiusului sau femurului

– întârzieri ale dentiției, dinți fragili, slab dezvoltați, expuși la carii

– retard staturo-ponderal

– retard motor

– hipotonie musculară cu distensie abdominală

– convulsiile – forma cea mai frecventă de exprimare a hipocalcemiei la sugar

Dacă observi oricare din aceste semne la copilul tău, adresează-te imediat medicului care îl are în îngrijire.

În mod obișnuit, copiii mai mici de 6 luni care au rahitism se prezintă la medic cu crize de tetanie sau convulsii, pe când copiii mai mari se prezintă cu deformări osoase sau dezvoltarea defectuoasă a scheletului.

Ce poți face pentru a preveni rahitismul?

Regimul de viaţă şi alimentaţia copilului au un rol esenţial în profilaxia rahitismului carenţial.

În primul rând, trebuie să te asiguri că micuțul tău primește atâta vitamina D cât are nevoie – în general, necesarul sugarului este de 400 -800 UI/zi, iar în România profilaxia rahitismului se face prin administrare zilnică a vitaminei D per os începând din a șaptea zi de viață și până la 18 luni.

Nou-născutul are depozitată suficientă vitamină D pentru a acoperi nevoile din primele  2-3  luni de viaţă – dar doar dacă mama a avut în timpul sarcinii valori normale ale vitaminei D. Pentru următoarea perioadă de până la 5-6 luni, necesarul de vitamina D este asigurat de laptele matern: un litru de lapte de mamă asigură 865 UI/l (comparativ, laptele de vacă).  Laptele de vacă nu constituie o sursă suficientă pentru copiii care nu sunt alimentați natural, conținând doar 10-40 UI/l.

În general, sursele de vitamina D sunt:

– endogene – sursa predominantă, reprezentată de vitamina D3 sintetizată în piele sub acțiunea razelor solare ultraviolete

– exogene, alimentare – vitamina D3 de origine animală și vitamina D2 de origine vegetală

Sursele alimentare de vitamina D care pot completa necesarul zilnic sunt cele de origine animală: peștele, uleiul de pește, gălbenușul de ou, ficatul, untul, cerealele pentru micul dejun cu adaos de vitamina D.

Conform Protocolului pentru profilaxia rahitismului la copil al Ministerului Sănătății, măsurile de profilaxie sunt:

– alăptarea exclusivă în primele 5-6 luni de viaţă;
– prelungirea alimentaţiei la sân până după vârsta de un an, şi chiar până  la doi ani (recomandare OMS);
– alimentaţia sugarului cu „formule de lapte pentru sugari” în situaţia în care nu este posibilă alăptarea;
– evitarea laptelui de vacă şi a laptelui praf tradiţional la sugar până la vârsta de 12 luni;
– introducerea alimentelor complementare la sugar în jurul vârstei de 5 luni. Vor fi preferate alimentele bogate în vitamina D (gălbenuşul de ou, ficatul de vită, peştele) şi cerealele îmbogăţite în vitamina D şi Fe în detrimentul celor fără adaos;
– alimentaţia mamei care alăptează trebuie să includă alimente bogate în vitamina D;
– facilitarea mişcărilor active ale copilului, chiar din primele ore de viaţă (îmbrăcarea în salopetă conferă avantaje în acest sens);
– expunerea la aer din prima săptămână de viaţă, ţinând cont de greutatea copilului şi de temperatura ambientală;
– facilitarea curei helio-marine la copilul peste un an, cu o durată de minimum 10 – 12 zile şi cu expunere la soare înainte de ora 10:00 şi după ora 16:00.

Rahitismul se poate corecta prin aportul adecvat de vitamina D și minerale. Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru copilul tău este să discuți cu pediatrul sau cu medicul de familie care îl are în îngrijire – în acest fel te poți asigura că primește întreaga cantitate de vitamina D de care are nevoie.

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan