Cea mai mare spaimă a unui părinte este aceea de a-şi  vedea copilul accidentându-se. Riscul de producere a unui accident există în orice moment la copii încă de la trei luni, când aceștia încep să se răsucească  în pătuţ,  şansele de a se răni crescând odată cu primii paşi.  Până la doi ani creierul copilului nu este dezvoltat în totalitate, de aceea micuţul nu conştientizează conceptul de pericol şi frică. Se apropie de leagăne în mişcare, se suie pe cele mai înalte tobogane, duce orice obiect la gură ca să-l cunoască, fuge pe stradă după minge sau se apleacă deasupra unei piscine pentru a-şi lua răţuşca plutitoare, iar exemplele pot continua la nesfârşit. În funcţie de tipul accidentului copilului, ca părinte trebuie sa acţionezi diferit. Iată cele mai importante măsuri pe care trebuie să le iei.

Primele acţiuni necesare în cazul oricărui accident

În primul rând, indiferent ce a păţit copilul tău, cel mai important este să-ţi păstrezi calmul. Poţi astfel analiza situaţia „la rece” şi lua cele mai bune hotărâri. În timp ce fugi spre el, respiră adânc cinci secunde, pentru a permite creierului tău să analizeze global situaţia: trebuie mişcat copilul din locul în care s-a produs accidentul, îi este viaţa ameninţată sau e doar un mic incident fără urmări, dacă trebuie sau nu să suni la 112, cum să îl linişteşti…

După ce ţi-ai impus să fii calm, linişteşte-ţi copilul. Nu trebuie să te vadă că îţi este frică, se va speria şi el la rândul lui, ceea ce îi poate înrăutăţi starea.  Dacă acesta are vârsta sub doi ani, plânsul este un semn sigur despre cât de tare s-a speriat sau îl doare, fiind un indicator important al stării copilului. Copilul mai mărişor ne poate oferi informaţii preţioase despre gravitatea rănii.

Odată ajuns lângă copil, observă-i starea: este conştient sau nu, respiră sau nu… În cazul pierderii conştienţei sau dacă ţi se pare că nu respiră, sună imediat la 112 şi vei primi indicaţii prompte despre cum trebuie să acţionezi în continuare, în funcţie de accidentul suferit. În cazul unui accident grav, fiecare minut este preţios, de aceea este important să suni în primul rând la 112, ei vor trimite la faţa locului ambulanţa cu personal  medical şi cu aparatură de susţinere a semnelor vitale. Primele 60 minute sunt considerate „ora de aur”, în care un pacient are cele mai multe şanse să supravieţuiască, dacă ajunge la spital.

Îndepărtează copilul de sursa pericolului, având grijă să nu te răneşti nici tu. Acest lucru se realizează diferit, în funcţie de accident şi de starea copilului. De exemplu, nu trebuie să pui mâna direct pe el în caz că s-a electrocutat, îndepărtează-l de firele electrice cu un lemn sau cu un pantof, scoate-l din zona accidentului şi întinde-l pe o suprafaţă plană pentru a-i da primul-ajutor. În cazul în care trebuie să mergi la copil în mijlocul străzii fii foarte atent pentru a nu fi accidentat la rândul tău de vreo maşină.

Observă dacă respiră. Dacă nu, începe să-i faci respiraţie artificială şi continuă până ce copilul poate respira singur sau până la sosirea ambulanţei.

Cum se face respirația artificială

Respiraţia artificială este o tehnică pe care orice părinte ar trebui s-o înveţe, Crucea Roşie organizând periodic cursuri de prim-ajutor pentru părinţi. Necesitatea practicării respiraţiei artificiale poate apare la o gamă largă de accidente: lovituri, înec, sufocare, otrăvire, electrocutare, inhalare de fum în cazul unui incendiu sau dacă este suspectată producerea sindromului de moarte subită.  Chiar dacă nu ai facut un curs specializat, e mai bine să faci ceva decât să stai neputincios lângă copilul tău, reducându-i şansele la viaţă. Fără oxigen, în 8-10 minute apar distrugeri permanente ale creierului sau chiar pierderea vieţii.

În primul rând, verifică dacă te poţi apropia în siguranţă de copilul rănit. Evaluează apoi rapid dacă copilul răspunde la stimuli. Vezi dacă are ochii deschişi, scoate sunete, i se ridică pieptul odată cu respiraţia, dacă mişcă mâinile şi picioarele, dacă e conştient. Poţi să-l freci uşor pe piept pentru a vedea dacă răspunde la atingere. În caz negativ, iată paşii care trebuie urmaţi,  ţinând cont că întotdeauna trebuie început cu compresia pulmonară:

  1. Întinde copilul pe spate, pe o suprafaţă dreaptă.
  2. Îngenunchează lângă pieptul copilului şi verifică dacă nu are ceva intrat în gură sau nas.
  3. Dacă da, îndepărtează corpul străin. Dacă are căile respiratorii libere,  plasează o mână chiar în centrul pieptului copilului şi apasă astfel încât pieptul să coboare cu circa 3-5 centimetri – efectuează cam 100 apăsări într-un minut.
  4. După 30 apăsări, lasă-i capul pe spate, ridică-i uşor bărbia,  astupă gura copilului cu gura ta şi suflă-i uşor aer în gură, având grijă să îi ţii nările lipite cu două degete. Excepţie fac copiii cu vârsta mai mică de un an, cărora li se acoperă gura şi nasul cu gura ta. Verifică dacă i se ridică pieptul, aşteaptă o secundă, lasă-i din nou capul pe spate, ridică-i bărbia şi suflă a doua oară.
  5. Un ciclu de respiraţie artificială cuprinde 30 compresii asupra inimii (între cele două mameloane) urmate de două introduceri de aer în gura copilului.
  6. Dacă vârsta copilului e mai mică de 8 ani, apasă doar cu o mână şi suflă mai uşor aer în gură, verificând însă dacă i se ridică pieptul când sufli – este dovada că aerul ajunge în plămâni. În cazul în care încerci de mai multe ori şi tot nu i se ridică pieptul, continuă doar cu compresia pe piept, de 100 ori într-un minut, până la sosirea ambulanţei.
  7. Dacă mai există o persoană în apropiere, spune-i să sune la 112, dacă nu, fă manevrele de resuscitare timp de două minute şi sună apoi tu la 112. Continuă manevrele până copilul respiră normal sau soseşte ambulanţa.

În cazul în care este vorba şi de hemoragie, aceasta trebuie oprită rapid  mai ales dacă rana este întinsă  sau a atins o arteră importantă şi observi că jetul de sânge pulsează în ritmul inimii. Pentru a reuşi acest lucru, improvizează un garou dintr-un cordon sau şiret de pantof, având grijă să notezi pe o hârtie ora la care l-ai pus, hârtie pe care o pui sub garou, ca să ajungă informaţia la medicul ambulanţei.

După sosirea ambulanţei, ai grijă să comunici concis toate datele de care au doctorii nevoie: ora exactă când s-a produs accidentul, circumstanţele producerii lui, dacă micuţul este alergic la vreo substanţă sau vreun medicament, dacă ia medicamente pentru vreo boală la momentul producerii accidentului. Spune-le doctorilor dacă şi-a pierdut conștiența chiar şi pentru scurtă vreme, dacă este confuz, unde anume v-a arătat că îl doare. Toate aceste date cresc simţitor şansele copilului tău de a se reface complet după accident iar modul tău calm de a acţiona şi de a-l linişti va face ca incidentul să fie mai târziu încadrat la categoria „amintiri din copilărie”.

 

Referinţe:

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan