dreamstime_s_15903878
dreamstime_s_15903878

Peste 17 milioane de europeni suferă de alergii alimentare sau de forme severe de boli alergice, potrivit Societăţii Române de Alergologie şi Imunologie Clinică. Nici copiii nu fac excepţie. Unii se confruntă cu alergii alimentare, în timp ce alţii cu intoleranţe alimentare. Peste 90% dintre copiii români cu vârste între 2 şi 14 ani au intoleranţă alimentară şi majoritatea nu doar la un singur aliment. Mai mult, 9% dintre copiii americani, care au alergie la nuci, tind să rămână alergici pe tot parcursul vieții lor, conform datelor Organizaţiei Americane de Cercetare şi Educare privind Alergiile Alimentare (FARE).

Există 8 alimente considerate de către medici a fi înalt alergene. E bine să ştii care sunt: arahidele, alunele de pădure, laptele de vacă, oul, grâul, soia, peștele şi crustaceele şi cum trebuie să procedezi în momentul în care începi să le introduci în alimentaţia copilului tău.

Peştele

Un aliment bogat în Omega 3 (acele grăsimi bune şi esențiale în dezvoltarea creierului şi în funcționarea inimii) este peştele. Dar pe lângă beneficiile asupra sănătăţii, peştele poate aduce şi necazuri celor care sunt alergici la el. Peștele și fructele de mare sunt considerate a fi unele dintre alimentele cele mai alergene. Prin urmare, dacă vrei să începi să-i dai celui mic peşte, ar fi bine să nu te grăbeşti. Unii experți sugerează vârsta de 10 luni, pe motiv că abia atunci sistemul digestiv s-a dezvoltat și că deja mai toate grupele de alimente au fost introduse în dieta micuţului. Ia-o treptat cu cantităţile: poţi încerca să-i dai jumătate de linguriță de pește. Dar să fie gătit suficient de mult şi pasat. Fii cu băgare de seamă la oase! Odată ce un tip de pește a fost agreat, poţi trece la altul. Însă, dacă ai aflat că are deja alergie la o specie anume de peşte, ar fi bine să fii precaut  cu toate speciile. În cazul în care în familie mai există persoane cu alergii, amână introducerea peştelui până la vârsta de 3 ani.

Fructele de mare

Chiar dacă nu fac parte din alimentaţia zilnică a românului, fructele de mare sunt în ultimul timp mai uşor de găsit, devenind astfel mult mai prezente în alimentaţia cotidiană. Caracatița, sepia, scoicile, stridiile, creveţii, midiile, homarul  sunt recomandate a fi introduse după vârsta de 3 ani în alimentaţia copilului. Adesea se creează confuzia că peştele şi fructele de mare fac parte din aceeaşi familie de alimente şi dacă nu eşti alergic la unul dintre ele, nu eşti nici la celălalt. Nu pica în această capcană! Dacă micuţul tău nu are probleme cu peştele, nu înseamnă că acest lucru este valabil şi în cazul fructelor de mare. De aceea, fii precaut atunci când pui pentru prima dată în farfuria micuţului moluşte şi crustacee. Preferi să prepari fructele de mare proaspete? Foarte bine, dar înainte de a le cumpăra citeşte cu atenţie eticheta şi termenul de valabilitate, după care ai grijă să le găteşti suficient de bine.

Arahidele şi alunele de pădure

Untul de arahide, folosit atât de des la micul dejun de către americani şi care devine tot mai popular şi la noi, poate fi periculos. Alergia la arahide este o problemă serioasă. La fel, alergia la alunele de pădure, mai des consumate în Europa, precum şi alergia la nuci. Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), aceste alimente pot fi introduse în dieta copilului la fel ca oricare alt aliment, dar nu mai devreme de 6 luni, respectându-se şi în cazul lor regula celor 4 zile. În general, se recomandă vârsta de 1 an, dar nu sări peste discuția cu medicul pediatru înainte de a începe să-i dai nuci şi alune. Dacă micuţul are deja alte intoleranţe, alergii, dermatite, va trebui să aştepţi până împlineşte 2 ani. Dacă este deja cert că suferă de acest tip de alergie, trebuie să fii atent să elimini din alimentaţia sa nu doar arahidele, nucile şi alunele de pădure, ci şi produselede tipul: unt de arahide, ciocolată, îngheţată, prăjituri sau alte alimente care conţin chiar şi uşoare urme din alimentul alergen.

Grâul

Pâinea noastră cea de toate zilele este unul dintre produsele nerecomandate copiilor care manifestă reacţii alergice la proteinele din grâu. Poate fi vorba de acei copii care sunt alergici la grâu, dar poate fi vorba şi de acei copii care au intoleranţă la principala proteină din grâu numită gluten. Încearcă să nu faci confuzie între alergia la grâu şi intoleranţa la gluten. Sunt afecţiuni diferite, de aceea dacă bănuieşti că prichindelul are o problemă de acest tip, du-l la medic şi el îţi va spune ce are. Alergia la grâu este mai rar întâlnită comparativ cu intoleranța la gluten, semnele care o însoțesc fiind mâncărimile sau dificultatea de a respira. În cazul în care este o alergie la mijloc, medicul îi va face micuţului teste de piele sau teste de sânge pentru a evidenţia alergenii alimentari. Prima măsură, pe care poţi s-o iei în calitate de părinte, este să fii cu ochii pe alimentele pe care le consumă cel mic, mai ales dacă bănuieşti că are o problemă cu cerealele sau glutenul. Dacă bebeluşul tău se află la etapa diversificării, medicii pediatri recomandă vârsta de 8 luni ca fiind potrivită pentru introducerea grâului în alimentație. Deşi este o cereală de bază în casele românilor (fiind utilizată în multe produse de panificaţie de la cornuri, batoane, pâine, până la prăijituri, covrigei, paste), străduieşte-te să-l fereşti pe cel mic de grâu. În plus, e bine să mai ştii că micuţii care au alergie la grâu pot avea şi la alte cereale care conţin proteine similare, cum ar fi: orz, ovăz, secară. Prin urmare, nu te sfii să ceri sfatul medicului în stabilirea dietei fără gluten, dacă vrei ca cel mic să aibă o alimentație sănătoasă, echilibrată, dar și diversificată.

Despre celelalte alimente înalt alergene, găseşti informaţii în articolul ,,Oul, laptele şi soia în topul alimentelor alergene’’.

Referinţe:

Pentru mai multe informații, vizitați Mylan.ro

Mylan